Banditul Terente, regele neîncoronat al bălţilor (I)

rasfoind presa vremii

Cel mai reprezentativ personaj, devenit legendar ca urmare a faptelor sale, care a terorizat întreaga Dobroge, rămâne Terente, cunoscut şi sub denumirea de ”Regele Bălţilor”. Terente, pe numele său adevărat Ştefan Vasali, provenea dintr-o familie numeroasă de lipoveni săraci care se îndeletnicea cu pescuitul. În jurul lui Terente s-a creat o adevărată isterie, acesta devenind cunoscut în urma jafurilor comise, a cruzimii omorurilor săvârşite, a virilităţii sale, care combinate cu criminalitatea s-a obţinut  portretul unui Jack Spintecătorullocal, care a terorizat locuitorii şi  autorităţile din Brăila, Galaţi şi  Tulcea, în perioada anilor 1924 -1927. Tocmai pentru a pune capăt acestor acţiuni,  autorităţile au stabilit o recompensă de 200.000 lei pentru capturarea lui Terente, viu sau mort. În ciuda eforturilor întreprinse de armată, poliţie şi jandarmerie, a desfăşurărilor de masive de forţe, precum şi a măsurilor instituite – un perimetru de 360 km, dimprejurul localităţilor BrăilaGhecetMăcin şi Brăila–Hârşova–Ghindăneşti, a fost declarat zonă de război – Terente nu a putut fi capturat.

Pentru a scăpa de autorităţile române, ”regele bălţilor” a trecut graniţa, ajungând în  Bulgaria, Grecia şi apoi în Serbia, ţări unde a comis 19 crime, în cei trei ani de exil. Terente revine în ţară, şi continuă seria jafurilor în Brăila. Este trădat de foştii camarazi pescari, care sunt oripilaţi de ”banditismele” comise de fostul lor lider, şi decid să divulge jandarmilor ascunzătorile acestuia. Aventurile lui Terente se încheie în ziua de 4 iunie 1927, când este recunoscut şi împuşcat de un jandarm.

Toate fărădelegile comise de regele neîncoronat al bălţilor au fost amplu relate de către presa de odinioară, care a speculat la maxim acest subiect, aşa încât pe lângă faptele concrete prezentate au fost lansate şi multe diversiuni, ştiri alarmiste, menite a ţine în priză întreaga opinia publică.

Isteria a atins apogeul în mijlocul lunii iulie 1924, când întreaga presă, locală sau naţională, se întrecea în a prezenta impresionantele fapte ale lui Terente, precum şi eforturile autorităţilor de a-l captura.  Un astfel de articol a fost înserat în paginile cotidianului „Dacia”, din 23iulie 1924, anul de apariţie XI, numărul 163, având titlul „În urmărirea lui Terente”. ”Măcin 22- Eri dimineaţă au sosit din Galaţi noui forţe militare pentru a coopera în prinderea lui Terente.

 Aceste forţe au fost repartizate în diferite puncte. Tot eri a sosit aci şi prefectul poliţiei oraşului Galaţi, precum şi şeful siguranţei spre a lua înţelegere cu reprezentanţii autorităţilor locale în ce priveşte aplicarea unor măsuri menite să conducă la prinderea banditului Terente.

 S’a spus că banditul Terente este înconjurat şi că cercul în care se află a început să se strângă. Cu toate acestea, Duminică noapte la ora 11, postul de jandarmi No.1 făcând o razie a dat în dreptul punctului Piatra Fetei peste banda lui Terente. Jandarmii în număr de trei l-au somat să se predea iar bandiţii au răspuns cu focuri de armă.  Lupta dârză a durat aproape două ore, după care Terente a scăpat din nou reuşind să se refugieze în baltă. Se crede că unul din tovarăşii lu Terente a fost rănit. Urmărirea această stânjeneşte pescuitul în baltă. În special operaţiunile pentru închiderea peştelui au suferit deoarece pescarii bănuiţi că întreţineau relaţiuni cu banditul sunt împiedicaţi de a pătrunde în anumite puncte.

 Direcţiunea locală a pescăriilor statului a raportat acest lucru ministerului”. La doar două zile după organizarea acestei acţiuni, Terente loveşte din nou. „Banditul a străbătut blocada.” – În timp ce trupele şi autorităţile urmăresc pe Terente prin bălţile Dunării, banditul împreună cu cei doi tovarăşi ai săi a dat o lovitură în judeţul Brăila, la o stână a locuitorului Ionaşcu Petre şi Ion Petre din comuna Gropeni. Ambii stăpâni au fost bătuţi şi jefuiţi de 10000 lei şi alimente. Această lovitură denotă că Terente a reuşit să străbată lanţurile blocadei. Operaţiunile de urmărire au fost şi ele strămutate în judeţul Brăila”. Demn de menţionat este şi faptul că nu doar presa românească a privit cu interes subiectul «Terente», ci şi presa străină care a alocat spaţii generoase acestui subiect. Astfel, în aceeaşi ediţie din 23 iulie, cotidianul „Dacia” publica sub titlul: „Războiul între România şi Terente” – comunicatele diverselor agenţii de presă. „Revoluţia lui Averescu atât de trâmbiţată de către agenţiile de presă din străinătate n’a fost încă nimica pe lângă marele război care urmează de câteva zile între România şi Terente. Gravitatea faptelor se poate uşor deduce şi din comunicatele ce le redăm mai jos:

 

«România blocată

 

Roma 24. Rador.- Războiul armatei lui Terente împotriva României continuă cu înverşunare. Din sursă oficială se comunică, că terentiştii, au blocat regatul României, masând infanterie, marină şi aviaţie în special în faţa oraşului Brăila, pe care Terente- întrun inteviev acordat ziarului New-York Herald- declară că-l va ocupa în cel mult două zile.

 Terente n’a cerut ajutor Rusiei

 Varşovia 24. A.G.T.- Corespondentul francez din Peking, al ziarului brăilean «KU-RIE-RUL» anunţă că se desminte ştirea cum că Terenţia ar fi cerut ajutoare Rusiei sovietice, dat fiind complicitatea lui Terente cu toţi terenţii cari stăpânesc România Mare. Acelaş ziar mai anunţă că s’au găsit prin bălţile Dunăriii, un număr mare de pălării de damă şi combinezoane, aparţinând prizonierelor armatei lui Terente.

 Brăila ocupată?

 Buc. 24. –Astăzi n’au parvenit niciun fel de ştiri cu privire la activitatea terentiştilor. Sunt două posibilităţi: ori că la Brăila funcţionează cenzura ori că oraşul a fost ocupat de Terente. Din Constanţa s’a anunţat că Terente ar fi fost observat urcând scările primăriei. S’a constatat însă în urmă că era confuzie cu şeful serviciului bunurilor comunale, care întradevăr urcase scările palatului comunal.

 Noui conflicte cu Terente

 În ultimul moment aflăm că mari conflicte au isbucnit pe deoparte între Terente şi administraţia pescăriilor care credea că singură are dreptul să fure bogăţiile bălţilor şi a Dunării, şi iar pe delta cu comisiunea europeană dela Sulina. Chestie de concurenţă. Terente la Constanţa

Cea mai recentă noutate o deţine tot «Dacia». Anume că Terente va sosi la Constanţa în ziua de 2 Aug. Sf. Ilie ca să asiste la marile serbări ale liceului.»

Bineînţeles, că pe lângă poezioarele şi cântecele din folclor, au apărut şi articolele gen pamflet prin care ziarele ridiculizau neputinţa autorităţilor  de a-l prinde pe cel mai vânat om din acea perioadă. Un astfel de articol a fost publicat, sub sugestivul nume «SCÂRŢ», în paginile aceluiaşi cotidian „Dacia”, pe 30 iulie 1924. „Terente? – Comunicatul oficial cu privire la războiul din baltă contra suveranului Terente” Pe ziua de eri 28 iulie, situaţia pare a fi clarificată. Terente dacă nu mai e în baltă, înseamnă c’a fugit. Trupele noastre- refăcute după atacul de alaltăieri- au răscolit toată întinderea peste care a domnit «regele bălţilor»  şi n’a găsit alte urme care’i trădează decât nişte ouă de barză pe care regele Terente le-ar fi ascuns pentru a le face cadou, la o eventuală întâlnire, ministrului de răsboi din ţara românească. E o mulţumire din partea manieratului Terente, pentru grija cu care a fost păzit de ţânţari atâtea zile. Căci a zis Terente într’un interwiev:

 -„…Sunt fericit de prezenţa «găinarilor» care mi-au gonit ţânţarii cu rachetele lor şi care m’au distrat atâtea zile cu doine de caval…”

 Terente- după spusa unei babe – ar fi fost văzut la coafeurul Lambrini înconjurat de un grup de domnişoare cu care discuta chestiuni privitoare la viitoarea lui căsnicie. În acelaş timp se făcea manequire, în vederea voyajului de nuntă pe carel va face la staţiunea climaterică Văicăreşti….

 I s’a rezervat până în prezent o cameră mobilată cât mai simplu pentru că lui îi place simplicitatea. Şi-a exprimat dorinţa de a avea o mare suită. De aceea s’a căutat a se posta la fiecare colţişor câte doi lachei care’l vor păzi de toate relele.

 Pe ziua de azi, 29 iulie, prinderea lui părea a fi săvârşită. Dar pentru că plasa bilete pentru sebarea dela 2 August dată de comitetul de acţiune al construirii liceului şi pentru că se afla în tovărăşia unei drăguţe domnişoare, a fost lăsat în pace. Asta pentru a nu se călca regulele bunei cuviinţe.

Mâine însă- cu siguranţă- va fi al nostru, dacă nu ne va scăpa. Şansele sunt de partea noastră, pentru că el e unul iar noi, câteva mii. Amănunte la timp.”

 Pe măsură ce se derulau evenimentele,  isteria faţă de acest personaj legendar, a cuprins pe toată lumea, de la copii, la adulţi, de la oameni simpli, la autorităţi. Că toţi se vedeau bântuiţi de Terente o dovedesc şi articolele următoare, apărute în acelaşi cotidian „Dacia”, la 31 iulie 1924, în numărul 170.. Astfel, articolul cu titlul „Terente la Constanţa”, anunţa următoarele: „Ni se comunică pe cale particulară, că un individ a cărui figură şi apucături coincid cu cele ale lui Terente, a fost observat intrând în biroul administraţiei pescăriilor statului din localitate. Lipsa suspectă a peştelui de bună calitate din piaţă precum şi apariţia acestuia pe la toate restaurantele, întăreşte bănuiala că şi Terente e amestecat la toate acestea. Poliţia comunală ar face bine să nu lase afacerea …baltă., în timp ce al doilea material publicat pe pagina următoare, intitulat „Terente la gura tunelului”, lansa următoarea informaţie: „Cartierul ceferiştilor din apropierea tunelului a fost eri alarmat, că banditul Terente, se află ascuns în interiorul tunelului… o Poteră de ceferişti, venind la faţa locului, a putut râde cu poftă. Ce se întâmplase? Comenduirea pieţii, intrase în tunel cu scop de a urmări un dezertor. Mai mulţi copii observându-l în  haina marinărească şi cu revolverul la şold, crezură că e însuşi Terente şi daseră alarma prin cartier. Aşa s’a produs panică şi tămbălău.”

Din păcate, nu toate demersurile iniţiate de autorităţi pentru prinderea lui Terente şi a bandei lui au fost salutare, nu doar că nu au avut finalitate, dar au fost chiar păguboase. O astfel de acţiune a fost critică de către ziariştii de la „Dacia”, în articolul „Terente şi pădurea Carada”, prin care se cereau autorităţilor socoteală pentru paguba produsă în urma incendierii unei suprafeţe de 200 hectare, acţiune justificată de intenţia acestora de a scăpa de cel care reuşise să întoarcă pe dos întreaga Dobroge, şi nu numai. Redăm mai jos textul care aducea la cunoştinţa opiniei publice respectivul episod, petrecut la începutul lunii august 1924. „Am arătat la timp că pădurile statului din judeţul Tulcea, dela punctul Carada, în întindere de 200 hectare, a fost în întregime consumată de un incendiu, care, -  spre nedumirirea tuturor – a isbucnit din toate părţile în acelaşi timp. Se crede că focul sar datora unei mâini criminale. Cu totul altfel stau însă lucrurile. Un denunţ semnat pe care l-a primit o autoritate locală, arată în mod precis, cum s/au petrecut faptele anume că, locuitorii din satele învecinate pădurii, au organizat potere, pentru prinderea banditului Terente, cari se credea că se refugiase în pădurea Carada. După două zile de urmăriri zadarnice, una din potere- convinsă că banditul se află în pădure – a găsit cu cale s’o incendieze că doar, doar Terente va fi prins. Cum a fost prins s’a văzut. Dar, cum rămâne acum cu cele 200 hectare de pădure distruse, cu pagubele de milioane? Oare Terente de când hoţeşte, a furat atâtea milioane, cât a păgubit statul cu incendierea pădurei? Asta o va stabili anchetele.”

În aceeaşi ediţie a cotidianului „Dacia”, este recunoscut faptul că Terente a constituit o adevărată mană cerească pentru presa vremii, fiind un izvor nesecat de ştiri şi materiale de senzaţie, această idee fiind înserată sub titlul: „Câteva constatări- Terente”. „Dacă ar fi scris o carte plină de gânduri înălţătoare şi de simţire fină, dacă ar fi muncit o viaţă întreagă ca prin truda muncei lui să desăvârşească o operă socială, banditul care stăpâneşte în voe bălţile de la Gurile Dunărei nar fi ajuns aşa repede la notorietatea zilei, la gloria ce i-a creiat-o răpirea a două fete şi jefuirile sistematice pe cari le operează. Vă închipuiţi cât de nenorocite, trebue să fie fetele romantice cari îşi întreţin sentimentalitatea şi imaginaţia lor uşor de aprins cu romanele de senzaţie ale lui Ignat Hertz, cât de încordate trebue să tremure cu ochii puţin închişi, visând că sunt furate de… haiducul bălţilor.

Cei cari au urmărit istoria pitorească şi anecdotică a principatelor române, ştiu însă că haiducii, în adevăratul înţeles al acestui cuvânt, au fost nişte revoltaţi contra asupritorilor străini care ne împilau poporul.

 Terente şi alţii ca Terente, care şi-au făcut apariţia în diferite puncte ale ţărei, scăpând temporar vigilenţei autorităţilor din cauza posibilităţilor pe cari le oferă terenul de a se ascunde, sunt pur şi simplu nişte borfaşi de rând cari nu se dau înapoi nici dela crimă dacă sunt impiedicaţi să opereze.

 Cei mai mulţi sunt dezertori din armată, şi nefiind obişnuiţi să muncească liniştit, umblă după o pricopseală repede, pe cari mulţi au visat-o după război, prin lovituri îndrăzneţe, prin jefuiri în stil mare, prin atacuri banditeşti.

 Cel care a dat cel mai mult de vorbă presei în ultimul timp este Terente. Contra lui s/a format potere formidabile, armata a cooperat cu flota de Dunăre şi până acum fără vre/un rezultat apreciabil.

Delta Dunărei, regiunea în cari operează Terente, este acoperită de stufăriş, de nu vezi omul la doi paşi. E de înţeles deci, de ce acest bandit, care a ajuns să preocupe visurile de vară ale fetelor desamăgite, a isbutit până acum să scape de urmărirea autorităţilor.

 În orice caz, Terenter a făcut o minune: a reuşit să furnizeze presei reportajii senzaţionale în timpul verei, cand e lipsă de subiecte şi să-şi creeze po celebritate efemeră fie chiar şi aceea de tâlhar”. (Continuare în numărul viitor)

Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa