Banditul Terente, regele neîncoronat al bălţilor (II)

rasfoind presa vremii

Aventurile lui Terente au ţinut în continuare primele pagini ale ziarelor vremii, reprezentând subiectul preferat al întregii opinii publice, în condiţiile în care de la o zi la alta nelegiurilor săvârşite de acesta se înmulţeau, în ciuda eforturilor zadarnice ale oamenilor legii de al captura. Aşa se face că seria speculaţiile la adresa „regelui bălţilor” a continuat, vehiculându-se multe  ştiri de senzaţie, cum ar fi noi sechestrări comise de banda acestuia, mergându-se până la avansarea idei că acesta a fost lichidat de jandarmi. Însă, până la momentul uciderii lui, vara anului 1927, multe poveşti au mai fost urzite, de cei interesaţi să menţină în centrul atenţiei pe cel ajunsese să fie considerat duşmanul numărul unu al naţiunii. Continuăm să prezentăm şirul evenimentelor, aşa cum au fost ele anunţate în paginile ziarului constănţean, „Dacia”. Astfel, în ediţia de miercuri, 6 august a anului 1924, ziariştii titrau pe prima pagină:

Terente e tot în baltă – Alte două femei furate de bandit”. „Tăcerea din jurul expediţiei întreprinse de către autorităţile civile şi militare pentru prinderea banditului Terente, a dat loc la nenumărate versiuni. Sa spus că Terente ar fi căzut doborât de focurile dese a mitralierelor, că a fost zărit în cutare şi cutare punct, iar ultima invenţie de senzaţie a fost că Terente ar fi fost prins. După ultimele informaţiuni, Terente continuă să opereze în balta explorată de militari nestingherit şi fără frică că va fi descoperit. Astfel, săptămâna trecută, Terente a capturat un pescar brăilean, anume Decu, care după o deţinere de 7 zile a fost pus în libertate. Recentul prizonier a declarat autorităţilor că la cartierul banditului se află două noi captive, femei între 22- 25 ani. Una dintre noile victime a lui Terente are un dinte de aur, este blondă şi drăguţă. Pe aceasta banditul a rezervat-o pentru el. Cealaltă a lăsat-o tovarăşilor săi. Ei se poartă foarte brutal cu noile lor captive, mai cu seamă când sunt în stare de ebrietate. Autorităţile din Brăila au ţinut o nouă consfătuire şi au hotărât şi stabilit un nou plan de expediţie.

  Nu doar autorităţile s-au mobilizat, ci şi banda lui Terente care a decis să îşi unească forţele cu cele ale lui unui alt temut bandit, pe nume Cocoş, fapt anunţat a doua zi, în acelaşi cotidian de la malul mării.  „Banda lui Terente sa măritTerente sa asociat cu banditul Cocoş”: „În unele cercuri particulare se afirmă că întradevăr Terente a făcut un drum cu lotca în susul Dunărei. Aici a avut o întâlnire mai dinainte aranjată, printr-un agent special, cu faimosul bandit Cocoş, care, după câte se ştie, de trei ani haiduceşte în Delta Dunărei şi terorizează întreg judeţul Tulcea. Se pare că cei doi bandiţi au căzut de acord pentru o activitate comună şi că amândoi sau întors în bălţile dintre malul drept al Dunărei dela Măcin şi Tulcea. Ştirile aceste, cari prezintă o importanţă deosebită par să fie confirmate şi de unele declaraţii pe cari autorităţile dobrogene au reuşit să le aibe. De altfel, după informaţiile precise  pe care le-a dat ultimul prizonier al lui Alexandru Decu, este aproape confirmat faptul că banda lui Terente sa mărit prin prezenţa în baltă, la cartierul banditului, a celor doi necunoscuţi, cari tot timpul au rămas mascaţi şi cari nici întrun caz nu pot fi vechii tovarăşi ai lui Terente”.

 De departe, luna august a anului 1924 a fost cea mai plină de evenimente al cărui protagonist a fost Terente, alte noi amănunte ieşind la iveală în acea perioadă. Iată cum erau acestea prezentate cititorilor pe 10 august 1924: „Terente în judeţul nostru – Banditul văzut la 30 km de oraş. De vorbă cu banditul – cine sunt tovarăşii săi?”- „În ultimul timp ne parvine o ştire, care ţinând seamă de faptul că ni se confirmă de autorităţi, este menită să schimbe cu desăvârşire noul plan de urmărire elaborat de autorităţi, în recenta consfătuire de la Galaţi.

 Iată cum stau faptele:

  Săteanul Ion Costea, originar din comuna Chioseler se reîntorcea eri seară dela Medgidia acasă, cu căruţa sa. Ajuns în pădurea Borungea la trei km de satul Chioseler, săteanul fu somat de trei indivizi înarmaţi, să oprească. Executându-se imediat, călătorul fu înconjurat de bandiţi, cari începură să-i scotocească prin căruţă. Doi dintre bandiţi, aveau faţa complet acoperită cu nişte măşti improvizate din acelea contra gazelor axfisiante. Al treilea bandit însă, a fost recunoscut de sătean ca fiind Terente, pe care acesta îl cunoaşte la perfecţie,  întru cât au copilărit împreună. Săteanu sa prefăcut însă că nu cunoaşte pe bandit, de frică să nu i se facă de petrecanie. Întru cât cel atacat nu avea nimic asupra sa, bandiţii sau mulţumit să’i ceară relaţiuni asupra oamenilor cu stare  din Chioseler, la care săteanul a răspuns dându-le date şi nume fictive. În urmă bandiţii i-au cerut sub ameninţarea cu moartea să nu spue nimic din cele petrecute  lau eliberat, dispărând şi ei în desişul pădurei. Imediat ce a ajuns în sat, numitul sătean a reclamat celor în drept cazul.

 Rămâne de văzut, dacă cele mai sus relatate de sătean, pot fi luate ca mărturie adevărată, întru cât îndoeala e legitimată prin faptul că singura dovadă a veacităţii, e declaraţia săteanului ce poate foarte simplu să fie produsul unei imaginaţii.

 Dacă cele relatate anterior ridicau anumite semne de întrebare, evenimentele care au urmat, câteva zile mai târziu, au fost confirmate şi catalogate ca fiind printre cele mai abominabile fapte comise de către Terente şi acoliţii săi. Astfel, pe 19 august, ziariştii aceleaşi publicaţii consemnau un nou atac al bandei: „Fieroasa răsbunare a banditului” – „De mulţi ani, există o  ură neîmpăcată între săteanul Vasile Brânduş din comuna Alibechioi jud. Tulcea şi pescarul Ştefan Terente din Carcaliu, ultimul devenind faimosul bandit Terente. Primise Brânduş în ultimul timp numeroase scrisori de ameninţare din partea banditului, pe cari însă nu le luase în seamă, deşi Terente îl ameninţa cu răsbunări groaznice: şi iată că ora răsbunării sosi.

 Cum au fost surprinse victimele

Noaptea trecută pe la 1, săteanul Brânduş auzi prin somn, ciocnituri la fereastra casei sale. Deschise ochii să vadă ce este, dar rămase înmărmurit înaintea spectacolului ce i se oferea. La fiecare din cele trei ferestre ale casei stătea un individ cu o armă în mână, iar o voce pe care Brânduş o recunoscu imediat ca fiind a lu Terente, îi ordonă să aducă banii ce-i avea în casă. În faţa pericolului  şi văzându-se înconjurat de bandiţi, săteanul cedă şi-i aduse lui Terente cei 6000 de lei ce-i avea.

Violarea fiicei lui Brânduş

Banditul nu sa mulţumit cu atât. Intrând în locuinţă, el legă pe victimă cu mâinile la spate, şi năvălind într-o odaie învecinată unde era ascunsă o fată de 17 ani a lui Brânduş, se năpusti asupra acesteia violând-o.

Terente dă foc casei

 

După comiterea acestei bestialităţi, Terente leagă şi pe fată de o grindă şi retrăgându-se cu tovarăşii săi, dădu foc casei. Sătenii observând flăcările, alergară la faţa locului, şi salvară pe ambele victime de la moarte.

    ▓

Regimentul de jandarmi din Constanţa a fost telefonic anunţat despre cele petrecute.

Noui potere vor pleca în urmărirea banditului”.

 Cum veştile au ajuns repede şi la urechile consătenilor tatălui lui Terente, aceştia nu au rămas indiferenţi faţă de actele de cruzime comise de banda fiului acestuia, aşa încât, locuitorii din Carcaliu, satul în care domicilia părintele rebelului Terente, s-au năpustit asupra bătrânului, care a fost la un pas de linşaj. În ceea ce îl priveşte pe Terente, acesta a părăsit Tulcea şi s-a refugiat în judeţul Constanţa, mai exact la Ghizdăreşti, pentru a scăpa de sub urmărirea jandarmilor, care, în urma evenimentelor, au înteţit căutările în bălţile Brăilei în vederea prinderii sale.

Dacia”, sâmbătă 23 august 1924, anul XI Nr. 188 – „Terente în judeţul nostru – El sar afla ascuns la Ghizdăreşti”: „Informaţiunile pe cari le-a putut culege jandarmeria în ultimele zile, arată  că banditul Terente scăpat din încercuirea din bălţile Brăilei, sa refugiat mai întâi la Constanţa unde zadarnic a căutat un vapor pentru a se îmbarca în mod fraudulos şi să părăsească astfel ţara. De la Constanţa, Terente a plecat întrun sat apropiat unde a stat câteva zile. Actualmente, Terente sar afla în satul lipovenesc Ghizdăreşti, ascuns la unul dintre prietenii săi, originar din Carcaliu.

Tatăl lui Terente bătut de consăteni

 În această din urmă comună, locueşte în momentul de faţă, tatăl banditului. Isprăvile fiului său atrăgând urgia împotriva sa, săptămâna trecută, bătrânul a fost grav bătut, aproape să fie linşat de consătenii săi. Aceasta pentru că se afirmă că tatăl ar avea relaţiuni cu fiul bandit.”  

 Se pare că aceste evenimente au fost ultimele consemnate de ziarişti pe parcursul anului 1924, următorul an debutând cu ştiri despre refugirea banditului în Bulgaria, pe teritoriul căreia a comis alte nelegiuri.  Numai că, odată ajuns pe tărâm bulgăresc, ştirile despre Terente ajungeau mai greu în ţară, de multe ori, acestea nefiind în concordanţă cu realitatea. Astfel, au fost vehiculate informaţii cum că Terente ar fi fost arestat în Bulgaria, iar ulterior chiar în Germania, la Hamburg, dar care ulterior erau dezminţite. Practic, odată cu fuga lui Terente din ţară, valul isteriei purtând amprenta Terente s-a extins, cuprinzând nu doar ţările vecine. O astfel de eroare a fost comisă de poliţiştii germani, care anunţau cu surle şi trâmbiţe arestarea fiorosului bandit. Numai că totul s-a dovedit a fi o regretabilă confuzie, aşa încât ştirea a fost  repede infirmată. „Dacia”, anul XI, nr 46, sâmbătă 28 februarie 1925 – „Terente na fost prins a Hamburg – Ce a păţit un român, asemuit cu fiorosul bandit: „Ziarele au înregistrat dăunăzi ştirea că faimosul bandit dobrogean Ştefan Terente a fost prins de către poliţia germană din Hamburg. Astăzi, când toată lumea se aşteapta ca Terente să fie adus în ţară, ştiri sosite pe cale particulară, vin să desmintă această arestare, şi să desiluzioneze zecile de mii de persoane – în mare parte feminine, – cari ar fi dorit să vadă pe temutul cavaler al bălţilor dunărene.

 Terente, care a fost arestat la Hamburg, e un biet român, Gh. C. Alexandru, se spune că-i constănţean, care, după un traiu plin de mizerii aci în ţară, a plecat în mod fraudulos peste graniţă, îmbarcându-se pe vaporul „Steaua Română”.

 De pe acest vapor, numitul a debarcat la Hamburg, pentru a-şi încerca norocul, muncind într-o fabrică germană. Poliţia germană pusă probabil în cunoştinţă de isprăvile banditului nostru, îl luă drept Terente şi puse mâna pe el.

Acesta, pentru ca după câteva săptămâni să-l elibereze, bineînţeles cu scuzele cuvenite. Adio, iluzii terentive!

  Totuşi, strădaniile autorităţilor de a anihila banda lui Terente  nu au fost zadarnice, acestea chiar dacă nu au reuşit să îl prindă pe Terente, măcar s-au putut lăuda cu prinderea unui complice a acestuia, care în trecut fusese implicat în multe acţiuni ale bandei. Evenimentul a fost consemnat pe larg, în acelaşi cotidian constănţean, „Dacia”, la 17 februarie 1925, sub titlul: „Prinderea unui tovarăş al lui Terente în localitate” – Fiorosul bandit devenise negustor ambulant- O arestare neaşteptată- Transportarea banditului la Bucureşti”: „Ziarele au vorbit la timp despre un oarecare Ion Trofin, unul dintre tovarăşii banditului Ştefan Terente, de a cărui urmă nu se putea da, cu toate nenumăratele investigaţii ale poliţiilor şi siguranţelor din întreaga ţară. Se credea în cele din urmă, că Trofin, hărţuit de autorităţi, ar fi trecut frontiera, refugiindu-se în Bulgaria, unde sar ascunde sub un nume falş.

Cine e Trofin- Cum l-a cunoscut pe Terente

Acest Trofin e lipovean dobrogean. De fel din satul Carcaliu, judeţul Tulcea, adică dintrun sat cu Terente, lăsase de multă vreme pescăria, meseria sa, şi luase calea codrului.  Timp de vreo trei ani- înaite ca Terete să se fi apucat de hoţit, Trofin comisese o mulţime de tâlhării şi crime prin Basarbia şi judeţul Tulcea. Prins cu ocazia unui atac banditesc pe care-l pusese la cale împreună cu un alt tlhar vestit, – Vasile Cocoş – el a fost judecat de curtea cu juraţi din Tulcea, care l-a condamnat la 5 ani de muncă silnică. În primul an de ispăşire a pedepsei, Trofin isbuteşte să evadeze din închisoarea dela Ocnele Mari unde se afla deţinut. La Galaţi, Trofin care se ascundea sub numele de Ioan Trofinof, făcu cunoştinţă cu Terente. Acolo, ambii, puseseră la cale, tâlhăriile ce urmau să le comită mai târziu. Aceasta se petrecea în 1923.

Isprăvile lui Trofin şi ale lui Terente

Puţin mai în urmă, bandiţii îşi începură „activitatea” prin bălţile Dunării. Banda lui Ştefan Terente era pe atunci numeroasă, dat fiind că mai mulţi pescari se asociară cu banditul. Trofin a luat parte la toate tâlhăriile lui Terente, între cari şi capturarea domnişoarei Silvia Cernescu şi a tovarăşei sale, în balta din faţa Brăilei, Trofin a fost acela care a condus pe captivă la Brăila, în schimbul sumei de bani încasată de Terente. La atacarea şlepurilor de pe Dunăre, Trofin a luat deasemenea parte. În cele din urmă, urmărit pas cu pas de jandarmi şi celelalte trupe trimise pentru prinderea bandei, Trofin a părăsit pe Terente, luând drumul Constanţei.

Hoţul nedovedit e negustor cinstit

În oraşul nostru, banditul îşi procură acte falşe şi închiriă o baracă în piaţa Carol, unde se îndeletnicea cu comerţul de mărunţişuri, peşte şi zarzavaturi. Nimeni privind pe tânărul negustor vesel şi fercheş nu şi-ar fi putut închipui că este un bandit atât de temut… Şi totuşi, a fost demascat! Iată cum: comisarul special de siguranţă, Ionel Pavlovici, unul dintre cei mai destoinici poliţişti constănţeni, aflându-se la Bucureşti unde urmează şcoala stiinţifică de poliţie, află că Trofin sar găsi la Constanţa. Nu stătu deci pe gânduri şi sosind eri în localitate începu investigaţiile.

Cum a fost arestat Trofin

Care na fost surprinderea junelui „negustor” din piaţa Carol, când abilul poliţist îl bătu pe umeri şi adresându-i-se cu adevăratu-i nume, îl întrebă cum merg afacerile…Trofin era acum demascat, şi orice încercare de a se debarasa din mâinile poliţistului era de prisos. Fu deci urcat întro trăsură, în stupefacţia tuturor negustorilor din piaţă şi condus spre arestul poliţiei unde a fost găzduit până aseară, când a fost transportat la Bucureşti, pentru a fi transportat siguranţei generale.”

Continuare în numărul viitor

  Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa