Barca pe valuri

      De Rasul Lumii   Dragi cititori ai acestei reviste, fiind aici, la mal de mare, e normal să mai scriem despre marină şi marinari, navigaţie sau termeni nautici, fie şi la modul şăgalnic…

          Dorinţa de-a mă face marinar a avut-o întâi mama. Apoi a renunţat şi-aşa am apărut eu pe lumea asta (până la cealaltă). Evident, întâi am fost marinar de apă dulce (suc, ceai, limonadă…). Mai târziu lichidele s-au „întărit”, chiar înăsprit. Copil fiind, făceam bărcuţe. Mai târziu m-am dat în bărci…De mic mi-a plăcut apa. Şi tot mai târziu am păstrat această plăcere, a apei, un strop de minerală la un vin cu binecunoscutele calităţi: alb, sec, rece, mult şi gratis. A venit apoi vremea de-a învăţa să înot. Mai târziu (iar?) am început să înot în datorii…La examenul de intrare la marină m-am înecat, când să răspund, la oral, dar la scris m-am lăsat dus de val şi-am reuşit. E greu să fii, la început, cadet, mus. Mus, musai să înveţi termenii marinăreşti, mai ales dacă eşti (sau devii) membru al Clubului Nautic Român. Ei, aici am vrut să ajung, pentru că este necesar un mic dicţionar ilar, pentru a pluti (conform titlului)  cu…barca pe valuri.  Aşadar:

A arma – a pune o navă în poziţie de tragere     

Bompres – scurtă bombă de presă

Baba –  femeie bătrână cu brâu din parâmă

Caiac – precum un măgar

Canoe – fabricant de barcă în stil de arcă

Corvetă – formă preiorativă de piţipoancă

Cuirasat – un piron cu pretenţii

Etambou – termen marinăresc apropiat de formula “e cam bou”

Iola – Diminutiv de la Iolanda. Strigături de joc popular ardelenesc – io, io, io şi la, la, la.

Hulă – mişcare pe mare, exprimare oarecum hulită (când e greşită)

Regată – reoprire în stil ardelenesc – in fel de se re-gată!

Strai – Îmbrăcăminte a catargului.

Velier – nici o legătură cu veleitar, manevrant de vele.

Cică!

          Vom reveni şi cu alte asemenea scorneli, de dragul unei clipe de zâmbet…

                                                                                  Ananie  GAGNIUC