Dreptatea unui poliţist

    Vestea a bulversat pe toată   lumea: un polițist din Cluj   cere autorităților să-l eutanasieze. Iată   ce scrie acesta în memoriul său adresat   autorităților:

    „Subsemnatul Legiar Sever Vasile   domiciliat în Mun Cluj-Napoca,   …, angajat al Secției Regionale   de poliție Transporturi Cluj, prin   prezentul memoriu vă solicit să-mi   aprobați „EUTANASIEREA” în data   de 01.12.2013, de ziua natională a   României în Piața Unirii din Cluj- Napoca, unde să aibă posibilitatea   să vadă toți clujenii unde ajunge   un polițist care şi-a făcut datoria   punându-şi viața în pericol pentru a   salva viața unui om. Persoanele care   vor vedea acel eveniment își vor da   seama că trăiesc într-o țară în care nu   ai voie nici să-ți faci datoria la serviciu,   deoarece ulterior poți fi pedepsit de   şefi iar aceştia nu vor fi găsiți vinovați   niciodată deoarece în țara noastră nu   mai funcționează nici o instituție a   statului. Timp de 4-5 ani nimeni nu   mi-a făcut dreptate, nu s-a luat nici o   măsură împotriva celor vinovați deşi   către Ministerul Afacerilor Interne am   făcut mai multe memorii dar răspunsul   a fost întotdeauna acelaşi nu este   nimeni vinovat”.

    Articolul care reia pasajul de mai   sus din memoriul polițistului arată că   în luna iulie 2009 agentul de poliție   Legiar, împreună cu alți colegi, însoțea   autoritățile competente la o acțiune   de executare silită a unui cetățean   sirian şi, afirmă el, în timpul acțiunii   respective, a fost atacat cu un cuțit de   către acesta, fiind tăiat în mai multe   locuri. Conform memoriului, polițistul   a anunțat pe şeful secției la care lucra,   acesta s-a deplasat la fața locului, dar   în loc să facă cercetări şi să sesizeze   parchetul pentru comiterea infracțiunii   de „Ultraj”, ar fi şters de sânge şi   aruncat cuțitul, fără a solicita acordarea   de îngrijiri medicale subalternului său.   Ulterior, spune agentul, a acționat   în judecată pe cetățeanul sirian, iar   instanța a recunoscut agresiunea la   care a fost supus polițistul, dar pe care   şefii acestuia nu au văzut-o.

    Sincer să fiu, ştirea respectivă m-a   pus pe gânduri: ori polițistul are o   problemă şi inventează agresiuni asupra   sa, ce s-ar fi comis în timpul serviciului,   când se afla alături de colegii săi şi alte persoane, ori trăim o perioadă în care   domneşte legea cuțitului, a pumnului, a   pumnului în gură, în care cine are bani   poate să facă ce vrea. Prima variantă,   după cum scrie presa, ar fi sugerată   de către şefii chemați să ancheteze   evenimentul şi eventualele abateri de la   lege săvârşite cu această ocazie, care   constată legitima apărare a sirianului   şi „încearcă să îl scoată nebun”, după   cum afirmă polițistul. Fie vorba între   noi, în mulții ani de poliție prestați în   unul din cele mai mari oraşe ale țării,   Constanța, am văzut multe cuțite şi   alte arme albe amestecate în diferite   agresiuni, dar rar mi-a fost dat să văd   cum un civil taie un polițist, nu oricum,   în trei locuri. Şi nu are un motiv mai   plauzibil pentru agresiunea sa, o face   „de frică”, pentru că el era singur în   firmă, iar polițiştii mai mulți. Iar aceasta   s-ar numi legitimă apărare!!!

    S-o luăm sistematic. Ce căuta   polițistul acolo? Să asiste la o executare silită. Ce nu ştiu mulți, este faptul că un   polițist nu poate executa nicio misiune   fără a primi ordin în acest sens. Ordinul   care, în aceste cazuri, este de regulă   rezolutiv, scris de şef cu propria mână   pe o adresă, o cerere, un memoriu,   pe un document care justifică această   intervenție şi o califică drept una   legală. Ce se întâmplă dacă polițistul   merge la o asemenea acțiune fără acest   ordin? Înseamnă că a comis un abuz ce   poate fi sancționat conform legii, în cel   mai fericit caz polițistul fiind pedepsit   disciplinar pentru decizia de a efectua   nejustificat o activitate ce lezează   interesele unei persoane sau societăți.   Dacă a fost sau nu tras la răspundere   polițistul pentru participarea sa la   acea executare silită nu se mai spune   în articol. Se precizează însă că,   după câțiva ani, „Legian a reuşit să   obțină o palidă victorie… instanța   recunoscând agresiunea la care a   fost supus polițistul. Agresorul a fost   condamnat la un an şi şase luni de   închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru tăierea polițistului.   Deci polițistul se afla acolo legal, altfel   instanța ar fi sancționat o acțiune ilicită   din partea acestuia.

    Şi procesul se pare că a fost tardiv,   de lungă durată, după ce plângerea   polițistului a stat în lucru timp de doi   ani la colegii şi şefii lui Legian.

    Ce face acum Legiar Sever Vasile,   la 4 ani după nefericita întâmplare? A   pierdut în primă instanță procesul cu   Inspectoratul Județean de Poliție Cluj   deschis în anul 2012, prin care cerea   „despăgubiri morale pentru hărțuire şi   degradare”, dar nu se dă bătut. A devenit   un fel de justițiar, afirmând că nu este   singurul polițist din inspectorat care a   avut parte de un asemenea tratament   din partea şefilor, asumându-şi cauza   dreptății acestora, a protestat în fața   mai multor instituții ale statului cu o   pancartă legată de gât şi a intrat de mai   multe ori în greva foamei. Mai mult, nu   vrea să cadă în anonimat, sensibilizând   opinia publică prin cererea sa de a fi   eutanasiat, în mod solemn, ca un   martir, în Piața Unirii din Cluj-Napoca,   chiar de Ziua Națională a României.   Dincolo de credința lui că prin ceea   ce face luptă împotriva mafiei, ca să   folosesc expresia sa, din cele relatate   de presă reiese clar că acesta a făcut   din ceea ce i s-a întâmplat o cauză pe   care o situează mult mai sus decât ceea   ce este de fapt: îndreptarea posibilei   nedreptăți făcute unui polițist. A   transforma aceste întâmplări, destul de   triste, anormale şi ilegale, într-o cauză   cu conotații naționale este însă mult   prea mult. Ca român, ca om ce trebuie   să cunoască şi să aplice legea, ar trebui   să evite aceste lucruri, prea mari pentru   a fi raportate la o persoană, la un grup,   la o cauză măruntă.

    Acum, instanțele de judecată   urmează să aplice legea, conform   celor întâmplate, Legiar Sever Vasile   să primească ceea ce merită, la fel   şi ceilalți implicați în acest caz. Şi   atât, pentru că țara trebuie lăsată   deoparte când vine vorba de interesele   individuale, cu însemnele şi celelalte   simboluri ale ei, ca ea să ne fie plaiul de   dor, atunci când suntem departe, locul   de izvor, în toate gândurile noastre,   punctul de pe hartă căruia toți românii   îi spun „acasă”, dincolo de răutăți,   ambiții şi neîmpliniri.

Comisar şef (r), Adrian NICOLA

Articol aparut in Revista Politiei Impact nr. 131 din Noiembrie 2013

*Face-ti click pe link-ul de mai sus pentru a descarca acest numar in format PDF