Miss-urile Constanţei vechi

 MissPentru necunoscători, concursurile de frumuseţe par a fi o găselniţă a lumii moderne, o afacere a televiziunilor sau revistelor glamour; desigur idealul de frumuseţe feminină a fost cultivat încă de pe vremea anticilor, după cum putem vedea în marile muzee ale lumii, dar concursuri aşa cum le ştim noi acum au mai existat în urmă cu un secol. La originea concursurilor “Miss Univers” a stat concursul de frumuseţe organizat în vara anului 1920 la Galvestone în S.U.A. şi repetat anual, din ce în ce mai bine organizat, până în anul 1932 când criza economică i-a pus capăt, pentru o perioadă de timp.

Dar cum la acea vreme românii erau foarte interesaţi de ce se întâmpla în America şi de ce ar putea face pentru a se asemăna celor prezentaţi în jurnalele de actualităţi, pe care şi constănţenii le puteau viziona la cinematografele locale, cele ce urmează nu ne miră deloc.

Revista Realitatea ilustrată a transpus ideea acestor concursuri de frumuseţe feminină şi a început o campanie menită să asigure participarea reprezentantelor noastre la concursul din S.U.A, sau la cele similare ce se organizau la Paris. Un ziar local prelua astfel explicaţiile revistei amintite: “Noi ne vom strădui să alegem un tip reprezentativ al frumuseţii româneşti, fie frumuseţea bănăţeană cu trăsături romane accentuate, fie frumuseţea basarabeană în care se resimte influenţa slavă, fie olteanca, cu trăsături dacice. Pe aceasta o vom trimite la Galveston să se măsoare şi cu domnişoara Simon aleasa Ungariei şi cu celelalte frumuseţi reprezentative ale diferitelor ţări. Fiecare româncă ştiindu-se frumoasă va înţelege că este de datoria ei să se prezinte la concursul de frumuseţe al Realităţii ilustrate, pentru ca în lupta de la Galveston să afirme întâietatea României”.

Dar pentru că vremea rea încurcase planurile organizatorilor, ziarul transmitea un mesaj de reprogramare a acestor concursuri: “Concursurile judeţene care urmau să aibe loc în ziua de 17 februarie, în cele 72 de reşedinţe judeţene, în urma cererii unui număr însemnat de candidate din provincie, care au arătat că din pricina frigului nu se pot deplasa până în capitalele de judeţ, au fost amânate pe ziua de 3 martie, rămânând ca alegerea frumuseţilor regionale şi a reprezentantei ţării (Miss România) să se facă la Bucureşti, în ziua de 17 martie a.c.”. Un alt ziar local ce publica la rândul său ştirea adăuga şi un îndemn din partea redacţiei: “Sfătuim pe frumoasele noastre constănţene să participe fără rezerve la acest concurs, care le deschide perspective nebănuite”.

Iată un alt articol din ziarul local “Marea noastră”, publicat chiar de 8 martie 1929, sub titlul Cine e “Miss Constanţa”:

“În sala Regal Palat (cinematograful Regal, n.n.) a avut loc duminica trecută concursul pentru alegerea celor mai frumoase fete din localitate, în vederea proclamărei celei mai frumoase, care va fi Miss Constanţa. Zeci de concurente s-au prezentat juriului format din d-nii avocat Leon Panaitescu preşedinte, d-na Alexandrina, dr. Pilescu, dr. col Marosin, avocat Al. Gherghel, prof. Carp, Leon D. Moscu şi pictorul Lateş, secretar al comisiunii fiind d. avocat Peride. Prin eliminare şi comparaţie au fost proclamate ca fiind cele trei frumoase ale oraşului nostru, concurentele: Constanţa Bălan (de 19 ani) din str. Olteni nr. a Constanţa, Silvia Rădulescu (de 19 ani), din str. Eternităţii nr. 5 şi Elena G. Mavrodin (de 16 ani) din Medgidia. Acest concurs organizat de revista Realitatea ilustrată a avut toată seriozitatea ce se cere unor astfel de concursuri şi nu regretăm decât faptul că, din pricina vremii rele, candidatele din judeţ nu s-au putut prezenta. Cele trei vor pleca la Bucureşti, unde în ziua de 17 martie vor concura pentru titlul de Miss România. Cele trei concurente premiate întruniseră, prima 69 de puncte, iar celelalte câte 58 de puncte.

În anul următor povestea se repetă şi ca o ironie, concursul se desfăşura tot pe frig, în ianuarie, după cum aflăm din paginile aceluiaşi ziar: “în ziua de 25 ianuarie va avea loc concursul pentru alegerea unei Miss Constanţa care va pleca apoi la Sinaia spre a se măsura cu celelalte frumuseţi pentru cucerirea titlului de Miss România. Condiţiile de participare la acest concurs sunt următoarele: 1) candidatele trebuie să aibe şaisprezece şi nu mai mult de douăzeci şi patru ani. 2) trebuie să nu fie, nici să fi fost căsătorită. 3) să trăiască la părinţi sau din muncă cinstită şi să aibă o purtare perfect morală. 4) nu sunt admise artistele, dansatoarele de variete sau baluri, domnişoarele care au jucat în film de cinema şi nici manechinele. Concurentele trebuie să trimită înainte de date de 23 ianuarie, câte o fotografie pe adresa redacţiei regionale a revistei Realitatea ilustrată, la Constanta str. I. C. Brătianu nr. 13. Fotografia va fi însoţită de următoarele date personale: numele şi prenumele (pseudonime nu se admit), adresa exacta, vârsta, profesiunea, înălţimea, măsura taliei, greutatea şi culoarea părului. Fotografiile slujesc la o primă alegere, a acelor concurente, care vor fi invitate în faţa comisiunilor judeţene şi mai târziu în faţa juriului de la Sinaia. Pentru ca fotografiile tuturor concurentelor să fie uniforme şi executate în aceeaşi lumină, revista Realitatea ilustrată a concesionat aceasta d-lui S. Păsculescu, la Foto-Splendid, str. Ştefan cel Mare nr. 50”.

Şi acest concurs a fost amânat pentru 26 ianuarie, când comisia judeţeană urma să aleagă pe Miss Constanţa 1930. Din juriul care urma să îndeplinească dificila sarcina de a alegea pe frumoasa oraşului de la malul mării, făceau parte de data aceasta: d-na avocat Emilia Armaşu, d-na Rodica c-dor V. Georgescu, magistratul D. Stoicescu, profesorul Gh. Carp şi bineînţeles primarul de atunci al oraşului, Gh. Popescu. Câştigătoarea concursului avea să fie anunţată în aceeaşi seară, la Balul zânelor, ce urma să aibe loc la sala “Elpis”, în onoarea participantelor la concurs. Cu această ocazie, după cum anunţa presa locală, toate “participantele la acest bal vor fi cinematografiate de către Foto-Splendid, S. Păsculescu, în vederea concursului de fotogenie”.

Trei ani mai târziu, revista bucureşteană “persista” în dorinţa sa de a alege frumuseţile româneşti spre a le trimite să concureze cu frumoasele din alte ţări. Aşa se face că sub titlul Domnişoară eşti frumoasă?, presa locală prelua campania revistei “Realitatea ilustrată”; de data aceasta era vorba de un concurs de frumuseţe ce urma să aibe loc la Chicago, odată cu expoziţia internaţională dedicată centenarului acelui oraş, ce urma să fie deschisă la 1 iunie 1933. Cu această ocazie ziarul local “Chicago Tribune” lansase un concurs pentru alegerea la 1 iulie a reginei expoziţiei, precum şi a unei curţi de 50 de domnişoare ce urmau să o însoţească. Prinzând ideea, revista bucureşteană comunica amatoarelor din Constanţa, date suplimentare despre acest concurs de frumuseţe: “Cele 51 de candidate ale acestui concurs de frumuseţe vor fi alese dintre toate doamnele şi domnişoarele care se vor înscrie trimiţând câte o fotografie, începând de la apariţia acestui anunţ şi până la 1 aprilie crt.”. Desigur ca şi la celelalte ocazii, fotografiile trimise la redaţiei trebuiau să îndeplinească o condiţie pe care ziarul nu uita să o menţioneze, subliniind-o: “pentru Constanţa nu se primesc decât fotografii făcute la atelierul Păsculescu, format carte poştală”, urmând ca alegerea să se facă pe baza acelor fotografii.

Urmau apoi în ziar recompensele ce ar fi urmat să primească alesele concursului: “Concurentele care vor avea şansa să fie alese, vor pleca pe cheltuiala organizatorilor concursului la Chicago şi vor avea acolo întreţinere princiară, distracţiuni şi îmbrăcăminte. Pe lângă această călătorie dus şi întors, până-n America, – călătorie ce se va face în cele mai bune condiţiuni, se acordă celei care va fi aleasa, regina expoziţiei, un premiu de 5000 dolari (850 000 lei); primei doamne de onoare 3000 dolari (500 000 lei), celei de a doua d-ne de onoare 2000 dolari (340 000 lei)”. După aceste premii tentante trebuia să aflăm şi condiţiile pe care frumoasele constănţence urmau să le îndeplineasca, pentru a putea visa la ele, iar în opinia ziaristului ele erau foarte uşoare: “poate participa orice domnişoară majoră sau doamnă văduvă, excluzându-se acele care au făcut din frumuseţea lor o profesiune. Limita de vârstă de 30 de ani. În fiecare săptămână, Realitatea ilustrată va publica din fotografiile primite pe acele pe care le va socoti mai bune. Revista noastră îşi ia obligaţia de a plăti câte o sută de lei, de fiece fotografie ce se publică. Această plată se va efectua numai direct persoanei fotografiate”.

Pentru a înţelege mai bine cum erau privite femeile atunci, estetic vorbind, precum şi idealul feminin din epocă, vom cita dintr-o altă revistă dedicată sănătăţii şi frumuseţii trupului feminin, ce se numea Trup şi Suflet. După ce avertiza din start că: “Vremea siluetei băţ de chibrit s-a dus”, un articol din toamna anului 1936 începea astfel: “Este un lucru bine stabilit că idealul feminin de astăzi, aprobat de întreaga opinie feminină mondială, este un ideal în care liniile curbe sunt bine accentuate. Femeia modernă trebuie să aibe mai ales o înfăţişare sănătoasă şi înfloritoare; azi nu se poate vorbi de frumuseţe feminină fără să se evoce în acelaşi timp o femeie robustă care totuşi trebuie să dea o impresie de svelteţe, de tinereţe, de elasticitate”.

Cu siguranţă şi din femeile constănţene de atunci erau multe care corespundeau acelor idealuri de frumuseţe şi care chiar dacă nu au ajuns să câştige concursuri de frumuseţe, au bucurat ochii vizitatorilor Constanţei vechi.

                                                               Dr. Constantin Cheramidoglu