O DIRECTIVĂ DE SUS…

O DIRECTIVĂ DE SUS…

Dacă bătaia e ruptă din rai, îmi închipui cum arată raiul!…”

Iată cum arată o directivă, primită de mine de sus (sus de tot!):

Stimat şi mult aşteptat scriitor de satiră şi umor,

dacă pleci dintre vii şi vii la noi, te pot întâmpina cu căldură, acolo unde se munceşte la foc continuu sau cu un pic de răceală, într-o grădină cu fori de tămâioasă, cu nectar şi cu ambrozie la masă…De crezi c-ai fost om rău şi semenii te-au tot trimis la dracu, acolo îţi vei face veacu’! Dar ce zic eu veac, pe dracu!, o veşnicie, într-o veselie! În schimb, dacă ai fost credincios (mie, nu vreunui partid sau conducător) şi mi te-ai rugat – închinat cu evlavie, fie, te aştept în rai, unde-a huzurit şi Adam, până să cadă-n păcat. Dar, fii atent, să nu te-aştepţi la vreo Evă, că toate cele păcătoase sunt dincolo, unde e încă durere şi suspin, spleen şi-un pic de chin…Aşa că poţi să vii fără frunză, n-are cine te frunzări.

E timpul, deci, să-ţi faci inventarul, dacă ai păcate cu carul, când vine cositoarea să te ia cu „tu-tu” să nu spui nu şi nu sau să ai vreo şovăială c-ai să scapi de cazan şi smoală. Aia cu coasa şi din morţi te scoală, d-apoi din pat şi din boală, să te ducă acolo unde o să ai parte de-o întreagă drăcuială…Dar dacă n-ai furat, n-ai minţit (ceea ce, în Rămânia, e de neînchipuit!) şi nu ai tentat sau atentat la bunul altuia, aleluia iad! La noi vii, unde stau cu toţii, morţii vii, unde sunt îngeraşi cu aripioare (zi şi noapte fâl-fâl), ziua-ntreagă cu nectar (gâl-gâl), ai s-asculţi cântece din liră (liru-liru), nu tu muncă, nu treburi omeneşti, aici cât <trăieşti>, trândăveşti! În rai e trai pe vătrai! Hai, te-ai hotărât?

Hai, hai cu trăsioara, c-ai tot zis că eşti sătul de aşa viaţă, până-n gât şi că ţi s-a urât.

Dacă eşti gata, cum spuneţi voi în jocul copilărie, că te iau cu lopata!”

Dragi cititori, în ceea ce v-am povestit, e clar că am minţit, că o aşa „directivă de sus” nu am primit…Şi dacă am minţit, însemnă…încă un păcat, deci merit îndreptat pe drum pavat…cu bune intenţii. Adică, spre iad. Doamne fereşte şi păzeşte, că acuşi vin!

Sunt pe drum…

Ananie GAGNIUC

Leave a Reply