Poliţiştii, victime ale atentatelor şi agresiunilor

   Munca de poliţist este recunoscută ca fiind o profesie grea, în care se împletesc în egală măsură  satisfacţiile cu riscurile, în condiţiile în care neprevăzutul îşi face loc la fiecare acţiune şi misiune întreprinsă de oamenii legii.al vaida voievod Poate, cei mai expuşi pericolelor au fost poliţiştii de altădată,  care aveau posibilităţi limitate de acţiune şi de autoapărare.  Mai mult decât acum, fie că se aflau în misiune în locuri publice sau în spaţii private, oamenii în uniformă din perioada interbelică au fost victime ale persoanelor certate cu legea, care încercau astfel fie să îşi facă dreptate singuri, fie să  atragă atenţia opiniei publice cu privire la o situaţie anume. Victime ale furiei unor răzvrătiţi au fost în egală măsură poliţişti, indiferent dacă aceştia erau cadre superioare sau subofiţeri, dar şi miniştri, secretari şi subsecretari de stat. Un astfel de atentat s-a petrecut la începutul lunii octombrie 1929, ziarele vremii consemnând evenimentul pe prima pagină. Persoana vizată a fost chiar ministrul de interne de atunci, Al Vaida Voevod, asupra căruia s-a tras un foc de armă, care, din fericire, nu a făcut victime. Astfel, în numărul 196, cotidianul „Dacia”, de marţi 8 octombrie 1929, anunţa evenimentul cu următorul titlu: „Atentat împotriva d-lui dr. Al Vaida Voevod ministrul de interne – Atentatorul care e comunist a fost arestat” – ”După cum am anunţat, Sâmbătă după amiază, la orele 3, d. Vaida Voievod, ministru de interne, eşind dela minister şi urcându-se în automobil a fost victima unui atentat care din fericire nu şi-a ajuns scopul.  Individul Goldenberg Avram, originar din Iaşi, pândind eşirea din minister a d-lui ministru AL. Vaida Voievod, a tras un foc de armă asupra d-sale cu un revolver „Browning” pe care-l poseda. Glonţul lovind geamul maşinei pe care l-a sfărâmat, a ricoşat, neputându-şi ajunge scopul. Criminalul a fost arestat şi se crede că face parte dintr-o organizaţie comunistă.  Gestul nebun al acestui individ, a întâmpinat indignarea întregii naţiuni.”

 Nu doar cei din vârful structurilor poliţieneşti erau victime ale agresiunilor, ci şi poliţiştii aflaţi în misiune. Un astfel de episod a fost consemnat în acelaşi ziar, ediţia din 3 noiembrie 1929, când un poliţist de la chestură şi un gardian public au fost atacaţi în momentul în care aceştia inenţionau să aresteze un criminal. Dar iată cum era anunţat evenimentul: „Atentat criminal asupra a doi poliţişti” – „ Pe strada Ion Lahovari astă noapte au fost atacaţi cu un şiş, şi rănit, comisarul Grigore Vasile de la Chestura locală şi Gardianul public Ungureanu Constantin, de către individul Stancu Marin maestru lemnar, depe vaporul „Oltenia” al societăţii „Steaua Română”.  Atacul a fost provocat în urma intervenţiei comisarului de a aresta pe criminal care urmărea pe un marinar şi vroia sâ-l asasineze. Autorul acestei tentative de dublu asasinat reuşind să scape din mâinile poliţiştilor a fost prins de trecători şi dus la poliţie”.

  Un caz asemănător a fost publicat în paginile aceleaşi publicaţii, în ziua de miercuri 2 aprilie 1930, cu titlul „Poliţişti atacaţi şi răniţi”. Ziariştii prezentau opiniei publice cazul a doi poliţişti care au scăpat cu greu de furia unui individ care refuza să se supună unei executări silite. Iată faptele: „Comisarul ajutor I. Tudoroniu, armat de agentul Ion, Ion, sau transportat la locuinţa muzicantului Arghir Petrescu, din strada Călăraşi No.19, pentru a executa un sechestru. Intrând în casă ei au fost sechestraţi înăuntru şi au căutat să escaladeze o fereastră. În acest interval şi-a făcut apariţia debitorul înarmat cu un satâr, lovind pe poliţişti. Lăutarul profitând de faptul că adversarii erau neînarmaţi, a învârtit satârul mai abitir decât arcuşul, rănindu-i grav.

 Ambii poliţişti au fost trimişi la spital spre pansare, iar agresorul arestat şi înaintat parchetului.

 Un alt atentat s-a produs, în data de 22 iulie 1930, victima fiind chiar ministrul de Interne de atunci, Costică Angelescu, asupra căruia s-au tras cinci focuri de armă.

Atentatul de la Ministerul de Interne – Starea d-lui C. Angelescu „Eri la orele 1 d.a. studentul Gh. Beza reuşind să se strecoare în cabinetul d-lui Costică Angelescu subsecretar de stat la ministerul de interne, a tras şase focuri de revolver asupra ministrului, dintre care cinci şi-au atins ţinta. Atentatorul a fost arestat. Starea d-lui C. Angelescu nu este gravă.”

 Un an mai târziu, pe 8 noiembrie 1931, era consemnată, pe pagina a patra a cotidianului „Dacia”, pagină denumită sugestiv „Ultimele evenimente”, ştirea „Luptă între bandiţi şi un poliţist”- conform căreia „Astă noapte gardianul public Petre Tudorache din cartierul viile noi a surprins urcând pe cărarea dinspre port, un grup de necunoscuţi, cari purtau pe umeri trei coşuri mari. Bănuind că aceştia aveau asupra lor lucruri de furat sau mărfuri de contrabandă, poliţistul i-a somat să se oprească. Drept răspuns, necunoscuţii au tras asupra gardianului câteva focuri de revolver, la cari acesta a răspuns trăgând asupra grupului. Dintr’acest duel n’a fost nimeni rănit. Necunoscuţii au reuşit să dispară în întunericul nopţii, retrăgându-se în „Cârciuma trecătorilor” din şoseaua Mangalia, de unde au fugit pe o poartă dosnică.”

 O altă ştire interesantă, intitulată „În jurul asasinării unui poliţist”, este publicată în acelaşi număr al ziarului „Dacia”, prin care se trăgea un semnal de alarmă faţă de situaţia unui om al legii care a fost omorât în timpul unei misiuni, fără ca asasinul să fie prins nici măcar după un an de la comiterea faptei. „În luna Februarie a anului trecut, revizorul de gardieni publici Constantin Stuparu a fost asasinat de către un borfaş pe care îl surprinsese spărgând un magazin. Deşi a trecut de atunci un an de zile, nu s’a întreprins nici o cercetare serioasă pentru descoperirea asasinului, ceeace desigur este cel puţin inexplicabil. Oare poliţiştii nu trebue să-şi facă datoria nici când e vorbade un camarad al lor, asasinat în exerciţiul funcţiunii?

 Mergând mai departe pe firul evenimentelor prezentate de aceeaşi publicaţie, ajungem la începutul anilor 33, mai exact pe 6 ianuarie, când găsim o altă ştire care anunţă atacarea altor poliţişti cu focuri de revolver. „Doi poliţişti au observat astă noapte cum mai mulţi spărgători încercau să spargă prăvălia d-lui C. Munteanu din str. Obor. Spărgătorii observând apariţia poliţiştilor, sau retras trăgând focuri de revolver. Locatarii speriaţi de detunăturile armelor au apărut în stradă. N/a fost nimeni rănit.”

 Tot despre un conflict între un om al legii şi bandiţi s-a scris şi în ediţia de vineri, 5 mai 1933,când un poliţist a fost atacat de bandiţi. „Aseară pe la orele 11 pe bulevardul Regina Maria a fost săvârşit un îndrăzneţ atac banditesc a cărui victimăa căzut un poliţist.  La acea oră, agentul Clinciu dela poliţia comunală se întorcea spre casă. În dreptul fabricei de ceai „Kiahta” i-au ieşit înainte doi necunoscuţi având în cap căciuli ciobăneşti, cari au tăbărât asupra lui, lovindu-l cu ciomegele în cap până ce acesta a căzut în nesimţire.  Apoi tâlharii i-au smuls de sub braţ servieta în care avea actele poliţiei comunale, dispărând în întunericul nopţii. După câtva timp, agentul şi-a revenit şi s/a putut târî până la primul post de poliţie anunţând cele întâmplate. Azi dimineaţă a fost găsit în curtea fabricei „Kiahta” servieta şi actele ce au fost smulse din mâna agentului şi cari au fost aruncate acolo de bandiţi. Nu se cunoaşte deocamdată motivul acestei agresiuni şi se cercetează dacă a fost un act de răsbunare sau o tâlhărie.”

 Câteva zile mai târziu, pe 24 mai 1933, opiniei publice îi era prezentată ştirea conform căreia trei poliţişti au fost victimele unui agent de pază, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice. `Isprava unui agent al „Pazei de noapte” – el a maltratat trei poliţişti- Agentul Ion Ciurea din serviciul Pazei de Noapte, îmbătându-se eri noaptea, a pătruns în curtea şcoalei Nr. 1, făcând scandal şi ameninţând cu moartea pe d. Abagiu, directorul şcoalei. În timp ce era escortat spre poliţie, agentul a tăbărât asupra revizorului de gardieni publici Treanţă, lovindu-l grav la cap. Agresorul nu s/a mulţumit numai cu atât ci, chiar în camera de serviciu a chesturii a bătut pe agentul de seviciu AL. Stoica şi pe gardianul Constantinescu, cari sau ales cu contuziuni serioase.  Cu mare greutate, agresorul a putut fi încarcerat şi apoi înaintat parchetului.”

  Cu siguranţă astfel de evenimente au fost mult mai multe, acestea au continuat şi vor continua şi în prezent, având în vedere că mereu vor fi persoane nemulţumite de măsurile luate de oamenii în uniformă, aflaţi în slujba legii.  

   Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa