Prostituţia în perioada interbelică (II)

 

bordel      Problemele generate de flagelul prostituţiei au continuat să fie aduse în atenţia opiniei publice în anul 1931, scandalurile legate de acest subiect fiind considerate că au ajuns la apogeu, presa vremii apreciind că oraşul de la malul mării s-a transformat într-o ”cetate a destrăbălării” în condiţiile în care cartiere întregi din partea de nord a oraşului au fost invadate de prostituate.  Aceste aspecte au fost redate în cotidianul ”Dacia” anul XVIII, numărul 76, din data de  21 Mai, 1931, în cadrul rubricii Probleme  locale, sub semnătura U.HALL, având titlul ”Traficul cu oltenii şi scandalul cu prostituţia”. ”(…) Scandalul cu prostituţia a ajuns la apogeu. Cartiere întregi în partea de nord a oraşului sunt invadate de femei fără profesiune – cum sunt botezate prostituate, după noua lege sanitară – străzile: Tache Ionescu, general Cernat, general Manu, Al. Lahovari, Rahovei, Cuza Vodă şi multe altele sunt transformate în bordele. Toţi chiraşii caselor din acest cartier au emigrat în alte străzi. Au rămas doar proprietarii cari vrând nevrând sunt obligaţi să-şi închirieze casele prostituatelor, în unele case cum e cea din Daciei 7, comerţul cu minorele e practicat întro largă măsură. Agenţii acestor case mişună în întreg oraşul strângând femei de bună condiţiune socială şi chiar şcolăriţe. Dar, afară de toate acestea, scandalul din centrul oraşului a prefăcut Constanţa într’o cetate a destrăbălării. Într-o singură piaţetă care nu-i mai mare de câteva sute de metri pătraţi şi care nu-i înconjurată decât de zece clădiri sunt nu mai puţini de cinci lupanare, (n.r. bordeluri), unde atât localnicii cât şi străinii sunt târâţi de prostituate.

  Dela orele şapte seara în sus, centrul, dominat de cetatea poetului Ovidiu şi de palatul municipal, se transformă într-un imens bordel. Numărul prostituatelor, sub auspiciile societăţii ”Arta”, creşte din zi în zi şi tinde ca odată cu venirea sezonului să ajungă să întreacă numărul locuitorilor onorabili din aceste urbe. În timpul serii, femeile cinstite sunt de multe ori acostate şi confundate cu cocotele de carieră, ceea ce dă de multe ori loc la altercaţii şi agresiune.

   Ne întrebăm cât timp va mai ţine acest scandal, până când poliţia de moravuri va sta cu mâinile în sân  şi până la câte zeci de mii se va urca numărul prostituatelor la Constanţa.

    Şi pentru că autorităţile de atunci au luat act faţă de situaţia prezentată de ziariştii  cotidianului ”Dacia”, aşa încât poliţiştii de la moravuri s-au mobilizat imediat şi au organizat mai multe razii în urma cărora au fost identificate mai multe prostituate, publicaţia a revenit cu acest subiect.  Astfel, pe 24 mai 1931, apărea articolul, sub aceeaşi semnătură, cu titlul ”Cuiburile de prostituţie din Constanţa – Mii de prostituate populează cartierele de nord ale oraşului”. Materialul încuraja acţiunile oamenilor legii, dar în acelaşi timp dezvăluia opiniei publice că acţiunile întreprinse sunt insuficiente raportat la cât de extins este acest flagel al prostituţiei, femeile de moravuri uşoare nu au renunţat la preocupările lor neortodoxe, acestea continuându-şi activitatea sub paravanul societăţilor care prestează diferite activităţi artistice, mai exact coregrafice. ”Într-un număr trecut al ziarului nostru am descris numai o mică parte din scandalul ce-l constitue prostituţia în localitate. Campania noastră a avut un prim efect: poliţia de moravuri şi-a extins activitatea şi la centrul oraşului şi după  câteva razii, a reuşit să captureze un număr însemnat de prostituate clandestine. Aceasta na împiedicat desigur ca restul în număr de câteva mii să se ascundă în găuri de şarpe şi să iasă numai când furtuna s/a potolit, adică atunci când poliţia sa retras. Totuşi, în localurile de desfrâu din centru, depravarea se desfăşoară în toată amploarea ei iar prostituatele de cea mai ordinară speţă continuă să sburde sub firma asociaţiei coreografice «Arta».”

La periferie

 Câteva plimbări în cartierul de nord al oraşului şi chiar în străzile din jurul străzii Ştefan cel Mare, ne-au dat posibilitatea să constatăm că nenumăratele plângeri ale locuitorilor liniştiţi din acele cartiere sunt îndreptăţite. Sunt străzi întregi de sute de metri lungime, pe cari bordele se îngrămădesc cubistic unele peste altele transformându-se în locuinţe mizerabile ocupate exclusiv de prostituatele alungate de noua lege sanitară din bordele pentru a-şi plasa graţiile în ”camere mobilate”. Aici sunt femei pe cari organele sanitare nici nu le-au cunoscut, sunt ţărance atrase de proxeneţii din regiuni îndepărtate şi copile pe cari le plângi de milă. Cu toate nu ştiu ce le aşteaptă. Sunt mulţumite să vâneze câţiva lei pe zi pentru o singură pâine pe care şi-o împarte cu cea mai mare generozitate, ştiind că a doua zi nu le rezervă decât foamea şi desnădejdea. În aceste cartiere predomină foamea şi desnădejdea în toate formele lor. Sunt prea multe femei şi ele nu pot fi alungate, fiindcă nici nai unde şi cum să le alungi.

Casele de randez-vous

 Dacă pe deoparte cartierele din nordul oraşului sunt invadate de femei pierdute care şi-au terminat mârşava lor carieră alungate din toate părţile ţării într/un port maritim, oaza supremă a ”femeilor fără profesiune”, pe de altă parte în inima oraşului traficanţii de carne vie îşi expun fără nici o frică, marfa umană, uzând de toate mijloacele posibile şi imposibile de a se menţine sfidând orice dispoziţie sanitară sau poliţienească.  Aceşti proxeneţi atrag de pe străzi femei onorabile, fete tinere şi chiar şcolăriţe, cari de mirajul banilor cad victime şi sunt exploatate la fel ca orice marfă prohibită. Una din casele în cari se desfăşoară orgii şi unde sunt atrase femei din toate straturile societăţii pentru a servi de victime a multor din feţele simandicoase ale oraşului este şi celebra casa cu numărul 7 din strada Daciei, condusă cu multă specialitate rufianică de către ”venerabilele bătrâne” Roza Stoian şi Mihalache. Dacă batalioanele de prostituate nu pot fi stârpite din cartierul de sus apoi această casă de pe urma căreia se năruiesc căsnicii trebuie neapărat desfiinţată distrugându-se prin aceasta un cuib de prostituţie şi infecţie”

  Şi pentru noul prefect de poliţie, chestorul Ştefan Popa, cel care i-a succedat în funcţie lui Leon Panitescu, avansat la Bucureşti, rezolvarea problemelor generate de femeile care practicau prostituţia la colţ de stradă a constituit o prioritate. Astfel, acesta a luat unele măsuri, ce au fost publicate de cotidianul ”Dacia”, anul XVIII, nr 135, din data de 9 septembrie 1931, sub titlul ”Reprimarea prostituţiei şi reglementarea circulaţiei”. ”D. chestor Ştefan Popa a luat toate măsurile ca prostituţia care ajunsese în ultimul timp să facă oraşul Constanţa ca să devie proverbial prin destrăbălarea ce domnea, să fie reprimată. În acest scop, d-sa a dat următoarele dispoziţiuni: Nici o prostituată nu are voe să scoboare mai jos de strada Ştefan cel Mare; barurile n-au voe să primească decât artiste, membre ale unei societăţi teatrale sau coreografice  și dacă acestea vor fi prinse că practică prostituţia să li se confisce imediat carnetele de membre în asociaţiile din cari fac parte(…). După doar trei zile, noul chestor al poliţiei constănţene a impus alte măsuri prostituatelor, printre care cea a purtării unei uniforme, aşa încât acestea să fie recunoscute mai uşor. ”D. chestor Ştefan Popa, printre măsurile pe cari le-a luat pentru reprimarea prostituţiei, a luat hotărârea de a obliga pe femeile de moravuri uşoare să îmbrace o uniformă care să le deosebească de celelalte femei. Noua uniformă va consta  dintrun şorţ negru şi o beretă roşie. Astfel că agenţii brigăzii de moravuri le vor putea imediat recunoaşte şi alunga din localurile familiare şi străzile din centru.

   Deasemenea, vor fi trimise la urmă cele din alte localităţi, iar prostituatele băştinaşe vor fi riguros controlate. Fiecare din ele va avea o fişă specială. Poliţia de moravuri va utiliza art. 24 din legea stabilimentelor publice, închizând toate casele de toleranţă. D. chestor Popa ne-a împărtăşit credinţa d-sale că prostituatele înspăimântate de ultimele măsuri, cât şi de uniformele ce li se impun  vor părăsi Constanţa.”

  În urma legii adoptate pentru reglementarea prostituţiei, autorităţile au întocmit un raport  ce facea o radiografie exactă a situaţiei existente al acel moment, document ce a fost publicat de ziarul ”Dacia”, pe 21 noiembrie 1931. ”Rezultatele legii pentru reglementarea prostituţiei – raport edificator”- ”În vederea modificării actualei legi sanitare, ministrul sănătăţii şi primăria municipiului au cerut brigăzii de moravuri din localitate, un raport asupra stadiului actual al prostituţiei, pentru a stabili dacă din momentul aplicării noui legi, prostituţia a luat avânt sau nu.  D. comisar Gh. Ghinescu şeful brigăzii locale de moravuri, după ce a întocmit raportul cerut, ne-a dat şi nouă o statistică a situaţiei nenorocite în care se găseşte oraşul nostru din punct de vedere al moralităţii.  Până la 14 iulie 1930, dată când s’a pus în aplicare noua lege se găseau înregistrate şapte case de toleranţă şi şase case clandestine, iar numărul prostituatelor se urca la 170 dintre cari 50 cu condicuţă şi restul clandestine. În prezent după promulgarea noui legi care desfiinţează casele de toleranţă, dând deplină libertate de acţiune femeilor, prostituţia a luat un avânt considerabil. Sub titul de camere mobilate, diferite persoane închiriază locuinţele lor prostituatelor, transformându-şi casele în bordele clandestine. În momentul de faţă sunt cunoscute în oraşul nostru 90 de case de felul acesta. Numărul prostituatelor înregistrate se urcă la 400 iar al celor clandestine la peste 600. din punctul de vedere al moralităţii, nu s’a realizat niciun progres. În raziile făcute sau identificat zeci de case cari adăpostesc prostituate. Toate aceste case sunt focare de boli venerice. Controlul se face extrem de greu, deoarece cei ce închiriază camere mobilate prostituatelor, dau loc de multe ori la reclamaţiuni împotriva celor ce vin să facă controlul, învinuindu-i de violare de domiciliu.

   În ciuda măsurilor luate pe plan local şi a reglementărilor stabilite de ministere, la Constanţa nu s-a înregistrat o scădere a numărului prostituatelor, aşa încât şi în anul 1932, oraşul de la malul mării era sufocat de desfrâu. ”Dacia”, anul XIX, nr 23, joi 3 martie 1932.  Ne sufocă desfrâul”- ”Ne-am ridicat şi alte dăţi în contra grozavului flagel al prostituţiei care otrăveşte viaţa oraşului acestuia. Ne-am sesizat pe bună dreptate şi scrisul nostru a fost expresia unanimei revolte a tuturor oamenilor cinstitiţi din acest oraş. Am atras atenţiunea  autorităţilor în drept asupra grozavelor proporţiuni  ale acestei scârboase pecingeni sociale. Constatăm însă  că glasul nostru  a răsunat în pustiu. Legiunea interminabilă  a femeilor pierdute continuă a stăpâni  toate localurile, toate străzile, toate casele oraşului.  Antrenează la cheltuieli fabuloase pe străinii ce vin în port, încurajează  specula, întreţin pe speculanţi. Contribuiesc la un fel de agitaţie bolnavă  a unui anumit negoţ, agitaţie ce unii vor să o numească viaţă  normală, când în realitate nu este decât febra ce prevesteşte sau mai bine indică momentul de agravare al boalei. Nu poţi trece pe anumite străzi în orele de seară, fără ca să nu fii acostat  de creaturi mizerabile , oribil văpsite , cari cu expresii scoase din cel mai oribil vocabular, îţi oferă râncedele lor graţii.  În partea cea mai frumoasă a oraşului, în piaţa în care Ovidiu a încremenit privind besmeticia noului Tomis, murdăria morală domneşte, tranformând împrejurimea  într-un imens lupanar în aer liber, între pereţi şi sub pământ.”

   O altă problemă semnalată în paginile ziarelor vremii o constituia şi traficul de carne vie. Fenomenul a fost semnalat de către ziariştii de la cotidianul ”Dobrogea Jună”, care, în data de 27 Aprilie 1935, anunţa descoperirea unei astfel de reţele. ”Urmărirea unei bande de traficanţi de carne vie” – ”Organele de poliţie din Chişinău, au cerut eri, telegrafic urmărirea şi arestarea unui periculos traficant de carne vie, care se găseşte actualmente la Constanţa, unde conduce o trupă de varietăţi ce dă spectacole întrun local din centrul oraşului. Eri seară, comisarul judiciar I. Capriş, însoţit de agentul Stoica, au ridicat pe conducătorii trupei urmărite precum şi pe patru fete  tinere, ducându-i pe toţi la chestura de poliţie. În acelaşi timp au fost căutate diverse fete despre cari se căpătaseră informaţiuni că au fost ademenite din Basarabia şi aduse aici, de către traficanţii de carne vie. În cursul nopţii se fac cercetări asiduu la poliţia judiciară şi se pare că vor eşi la iveală lucruri senzaţionale”. 

  O altă măsură a fost impusă, în luna mai a anului 1935 de către autorităţile locale, mai exact de către primăria Constanţa şi avea în vederea acelaşi deziderat: combaterea prostituţiei, măsuri publicate de către ziarul ”Dobrogea Jună, anul XXXI nr.104, sâmbătă 4 mai 1935. ”Faţă de proporţiile luate în ultimul timp de prostituţia la Constanţa, primăria Constanţa a dat o ordonanţă prin care ia o serie de măsuri de combatere a acestui flagel social în întreg cuprinsul oraşului. Prin această ordonanţă se pune în vedere tuturor patronilor din cuprinsul oraşului îndeosebi între bulevardul de la Cazinou şi Strada Ştefan cel Mare, cari au în serviciul lor personal feminin , de a depune la servicul sanitar comunal tabele nominale cu acest personal. În această categorie intră patronii de localuri de petrecere , frizerii, cofetării şi orice fel de localuri publice. Nerespectarea acestor dispoziţiuni atrage grave pedepse pentru cei ce vor le încălca.”

   Un an mai târziu, ziariştii de la ”Dobrogea Jună”, publicau pe 15 februarie 1936, articolul intitulat ”Pacostea prostituţiei”, prin care semnalau carenţele existente la nivel organizatoric. ”D. chestor Traian Antonescu însoţiţi de doi agenţi a făcut Miecuri noaptea o razie pe la toate casele , unde bănuie că se practică prostituţia clandestină. Au fost arestate mai multe femei şi aduse la chestură. În legătură cu raziile făcute până acum, în curs de aproape un an ni s/a spus că poliţia  a dresat peste două sute de procese verbale, cari nici până acum nu au ajuns în faţa justiţiei. Dacă procesele verbale sunt reţinute fără niciun motiv la diferite servicii, în zadar chestura mai face razii. Cum ea nu are drept să încheie procese verbale care să meargă direct la justiţie, ci numai de denunţare a faptelor, acţiunea ei de purificare şi împiedicarea prostituţiei clandestine nu îşi va da roadele. De aceia se impune ca şi serviciul sanitar să rezolve cât mai grabnic procesele ce i se trimit de chestură, înaintându-le judecătoriilor respective”.

  Prin aceste crâmpeie de materiale am încercat să oferim cititorilor noştri o imagine a realităţii perioadei interbelice, care a oferit un climat propice dezvoltării acestui fenomen, fiind pe bună dreptate considerată o plagă socială, care în acele timpuri a  cunoscut apogeul. 

Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa