Prostituţia în perioada interbelică, la Constanţa

prostituate    Este cunoscut faptul că în perioada interbelică prostituţia a atins un apogeu care a condus spre înfiinţarea a zeci de localuri în care instinctele sexuale ale bărbaţilor erau satisfăcute de către prostituate sau damele de consumaţie. Atunci fost perioada de vârf a prostituţiei, când numărul prostituatelor neînregistrate îl depăşea uneori pe cel al celor ”cu condicuţă”, care îşi desfăşurau activitatea în mod legal. Cu această situaţie se confrunta şi Constanţa, fenomenul devenind şi mai îngijorător în perioada estivală, când pe litoral se adunau fete venite din toată ţara, cu gândul de a-şi vinde trupul primului venit. Aceste aspecte erau surprinse şi în presa vremii de la malul mării, care încerca astfel să implice autorităţile în eradicarea mult contestatului fenomen.bordel Astfel, la sfârşitul anilor `20- începutul anilor `30 numărul articolelor care tratau acest subiect în periodicele constănţene era extrem de mare, în condiţiile în care Constanţa a fost transformată ”întro cetate a destrăbălării”, ca urmare a numărului mare de prostituate existente la acea vreme. Astfel, conform unui raport oficial emis de către autorităţi în noiembrie 1931, cu privire la ”stadiului actual al prostituţiei”, în Constanţa erau cunoscute că existau 90 de case de toleranţă, în timp ce numărul prostituatelor înregistrate ajungea la 400, iar al celor clandestine la peste 600.

 

   De asemenea, cititorilor le erau prezentate cu exactitate şi locurile unde fiinţau casele de toleranţă sau în termenii de atunci mult contestatele lupanare sau burse ale cocotelor. Acestea existau atât pe străzile Constanţei, cât şi pe plaje, în cabinele de baie de atunci.

  Un astfel de articol a fost publicat în paginile ziarului ”Dacia”, din data de 9 august 1929, sub titlul ”Murdărie şi ruşine -Prostituţie în oraş, prostituţie pe plaje”.

    Ne-am mai ocupat şi în alte dăţi de această degradatoare plagă a oraşului nostru. Am avut satisfacţia să constatăm că unele măsuri de îndreptare au fost luate de către cei în drept. Totuşi, ne permitem a reveni acum cu o sumă de observări pe cari le supunem atenţiei poliţiei şi serviciului sanitar. Prostituţia, prigonită de organele poliţieneşti se ascunde sub tot felul de forme spre a înşela vigilenţa acestora continuând a aduce sănătăţii şi ordinei publice considerabile prejudicii.

 

Focarele de prostituţie

 

  Deşi nu ne putem închipui că poliţia de moravuri să n’aibă cunoştinţă de aceea ce pe drept putem numi focare de prostituţie (şi în cazul în care le cunoaşte întrebăm de ce nu intervine) cel puţin pentru informarea marelui public dăm aci o lungă listă care ar putea fi pe drept şi mai lungă, a acestor cartiere generale ori  hai să le zicem centre de instrucţie ale prostituţiei.

  Iată lista: str. Cuza Vodă în apropierea oficiului poştal No.2. o complectare, credem necesară deşi bordelurile de odinioară ale acestei faimoase străzi au fost desfiinţate, pensionarele lor continuă încă a-şi exercita meseria locuind camere în mobilate în întregul cartier al străzii acesteia.

 Str. Grădişteanu: aci prostituţia este de două maniere: prostituţia stabilă, adică sunt localuri, pur şi simplu bordeluri obişnuite. În altă categorie întră ambulantele care ”fac trotuarul”. Revoltător, este că-l fac în jurul bisericei Adormirea.

 Alte străzi: Miron Costin, Smârdan, M. Cogălniceanu. Profesionistele amorului locuind pe aceste străzi îşi au ”bursa de afaceri” în jurul aceleiaşi biserici. Vin la rând apoi străzile Maior Giurescu şi stradela Vântului.

  Pe lângă străzile acestea, trebue să cităm numeroase aşa zise hoteluri cari în realitate sunt tot bordeluri. De ex. hotelurile: Aurel, Italia, Traian, Monastir, Şteflea, etc.    

  După cum se vede o foarte lungă listă de burse ale venerei.

 Şi nu putem să nu mai adăugăm că locurile acestea sunt şi centre ale foarte deselor scandaluri între prostituate, întreţinuţii lor şi… clienţi.

 

Plaja

 

 Pe plaje povestea e aceeaşi. Sub firma cabinelor de băi, sau ridicat pe plaje o sumedenie de magherniţe de scânduri cu firme mai mult ori mai puţin poetice, cum e de ex: ”Farmecul dimineţii” unde se practică prostituţia clandestină. Se petrec aici lucruri extrem de revoltătoare pentru bunul simţ, cum de ex.: orgii, scandaluri, bătăi, etc. Să mai spunem oare că aceste ”plăji” sunt tripouri pungăşeşti cu jocuri de poker, barbut, rişcă, etc., că indivizii de cea mai suspectă identitate se îngrămădesc aici şi că  odată cu amurgul începe aici o viaţă de lupanar de desfrâu şi de banditisme.

 

Să se ia măsuri

 

În faţa acestor fapte revoltătoare până în adâncul sufletului nu putem privi cu indiferenţă ca un locaş dumnezeesc să fie spurcat prin aceea ce în fiecare seară se petrece în jurul lui. Nu putem permite ca în locul plăţii dătătoare de sănătate să avem o nouă Gomoră, un imens bordel.

 Credem că poliţia se va sesiza.

  Şi atragem şi atenţiunea serviciului militar sanitar, asupra acestei murdării a prostituţiei căci, îl asigurăm, ar avea mult de lucru.”

         La doar câteva luni mai târziu, mai exact în numărul 228 din data de 21 noiembrie 1929, aceeaşi publicaţie relua acelaşi subiect, sub titlul Moravuri … ce nu pier lesne, dar de data aceasta lansând  întrebarea, de altfel retorică, şefului poliţiei de atunci, de ce nu se iau măsuri împotriva prostituatelor. Constatăm că, deşi d. chestor al poliţiei anunţase o adevărată prigoană împotriva prostituţiei- efectele acestei activităţi au rămas până cum invizibile. Străzile din Centrul oraşului gem de bordelurile clandestine pe trotuarele din jurul şcolilor şi bisericilori nu-i loc de trecere din cauza prostituatelor cari patrulează în aşteptarea clienţilor. Unele hoteluri s-au transformt în case de toleranţă, iar prin localurile de spectacol, mulţimea cocotelor în tovărăşia beţivilor – de obiceiu a marinarilor streini- pune într-o situaţie penibilă publicul. De ce măsurile pe cari încearcă să le aplice d. Leon Panaitescu, rămân fără rezultat? Răspundem tot noi:  pentru că mai sunt în serviciul poliţiei indivizi cari iau parale dela prostituate şi dela patronii caselor de toleranţă.

  Cu astfel de moravuri nu se va ajunge la o diminuare a prostituţiei. Fie-ne îngăduit a reveni.

     Aceeaşi problemă este semnalată şi în vara anului următor, în numărul din  11 iulie 1930, când ziariştii cotidianului ”Dacia” concluzionau că plăjile nu erau altceva decât „bursa cocotelor. ”Ce se petrece pe plăjile oraşului nostru, întrece orice limită a scandalului. În linii generale, băile de mare s’au transformat într’o vastă bursă a prostituţiei clandestine. Iar pe de altă parte, bande de haimanale acostează şi insultă femeile.  Ar fi de dorit ca d. chestor Leon Panaitescu , în locul gardianului adormit şi neputincios de-a se impune , ar institui un serviciu poliţienesc cumsecade, pentru ca cetăţenii oraşului să se poată folosi în linişte de binefacerile băilor de mare”.

   Din păcate, nici deplasarea cu trenul nu mai constituia o garanţie a moralităţii, aşa încât dacă ţinem cont de informaţiile aduse opiniei publice de către cotidianul ”Dacia”, apărut în ziua de  miercuri 27 august 1930, în trenurile care se deplasau  pe ruta Constanţa- Carmen Sylva, actuala staţiune Eforie a zilelor noastre, se consumau adevărate partide de amor cu acceptul tacit al angajaţilor CFR. ”Ce se petrece în tren” – Ne-am mai ocupat despre cele ce se petrec în trenurile cari circulă între Constanţa şi Carmen –Sylva. Nu s-au luat nici un fel de măsuri. Acum, ni se semnalează că grupuri de prostituate, venite din toate colţurile ţării spre a se sustrage  atenţiunei poliţieneşti, în loc să facă trotuarul prin oraş, călătoresc pe parcursul Constanţa Carmen-Sylva spre a-şi recupera clienţii, dedându-se totodată în tren, la scene de-o imoralitate revoltătoare. Aşa că denumind deunăzi trenul în chestie ”trenul bordel”, n-am exagerat. Cerem stăruitor poliţiei de moravuri să se abată şi prin gara Constanţa, să vadă şi ce se petrece  prin trenuri, cu asentimentul tacit al organelor ceferiste.

  Şi imaginea Cazinoului din Constanţa a avut de suferit de pe urma acestui flagel, şi anume cel al prostituţiei. Astfel, în repetate rânduri, ziariştii solicitau, prin intermediul rubricilor de ”Informaţiuni”, publicate la data de 13 septembrie 1930, angajaţilor de la Biroul de moravuri să îşi posteze un agent şi în incinta Cazinoului, întrucât existau informaţii că ”prin cabinetele discrete ale Cazinoului se dau întâlniri amoroase”. O zi mai târziu, era reiterată aceeaşi idee, în articolul intitulat ”Ce se petrece la Cazinou”, în condiţiile în care ”mândria Cazioului construit de municipalitatea noastră pentru delectarea vizitatorilor, să încapă pe mâinile unor oameni care lau transformat într-un cuib de hoţie, prostituţie  şi banditism”.

  În paginile aceleaşi publicaţii, apărute în ziua de miercuri, 10 octombrie 1930, la rubrica ”Aspecte Poliţieneşti locale”, cititorii erau informaţi despre existenţa unui bordel al cărui patron era un fost agent de siguranţă. ”În strada Rahovei colţ cu str. I. Grădişteanu, există un bordel, patronat de-un fost agent de siguranţă, anume Mihăilescu. Probabil că gardianul public cu No. 44 est plătit exclusiv pe patronul lupanarului şi pe prostituatele  de acolo şi să bată pe cetăţenii ce protestează contraînfiinţării acestui local de perdiţie…”. Astfel de supoziţii au mai fost avansate şi în alte articole cu aceeaşi temă de către ziariştii vremii, pe care o să le prezentăm în numărul viitor al revistei.

Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa