abuzuri

Abuzurile poliţiştilor de odinioară

Abuzurile poliţiştilor de odinioară

De-a lungul timpului, presa a surprins în paginile sale nu doar acţiunile care îi punea pe oamenii legii într-o lumină favorabilă, ci şi aspectele negative existente în structurile poliţieneşti, fapte şi întâmplări care nu făceau cinste uniformei de poliţist, încercând astfel să tragă un semnal de alarmă atunci când situaţia o impunea. Nici presa de la malul mării nu i-a menajat pe cei care încălcau legea, indiferent care era gradul sau funcţia celui care era prins pe picior greşit. Printre faptele reprobabile consemnate de ziarişti se numărau cele de şantaj, complicitate la diverse infracţiuni, abuzuri ale oamenilor în uniformă. Parcurgând paginile cotidianului local „Dacia”, în perioada 1924-1930, am găsit câteva astfel de cazuri, prezentate sub forma unor ştiri sau în spaţii ample, în cuprinsul unor editoriale.

O astfel de ştire a apărut în cotidial amintit, joi 10 iunie 1924, în publicaţia cu numărul 129, anul XI, cu titlul: „Vaste excrocherii ale unui sergent de poliţie”. Astfel, opinia publică era informată despre ”un mare număr de emigranţi înşelaţi cu sume de bani”. ”Din serviciu poliţiei portului, a dispărut eri, sergentul poliţienesc Ali Memet. La început bănuielile au fost că acestea umblând noaptea pe cheiuri, ar fi căzut în mare înecându-se. Puţin în urmă, însă, cauzele dispariţiei au fost îndeajuns de cunoscute. În ajun veniseră cu transatlanticul «Asia» din America un număr mare de călători. Paşapoartele acestora au fost oprite la poliţia portului pentru a fi vizate şi a li se face şi vizitele sanitare, din care cauză, călătorii trebuie să mai rămâie câteva zile în localitate. Ce se apucă sa facă Ali? Se duse şi propuse călătorilor sosiţi ca, în schimbul unor sume de bani, să le deie paşapoartele vizate. În acest mod, necistitul sergent a încasat sume de bani, care se cifreează la vreo 40.000 de lei. Dându-şi seama de gravitatea faptelor, Memet Ali a şters-o luând drumul – după câte se pare – spre Bulgaria, prin Cadrilater. Un mare număr de reclamaţiuni au fost depuse la siguranţă împotriva sergentului dispărut.”

O altă ilegalitate comisă de un om al legii a fost relatată, în aceeaşi publicaţie, la data de 4 februarie 1925, în articolul cu titulul ”Interesantă afacere dela siguranţa locală”, fiind vorba despre un agent care a luat mită şi care a tănuit o hoţie. ”În vara anului trecut, soţii Zoropapel, sosiţi din Palestina şi descinşi la hotelul «Elita» din localitate, au căzut victima unui furt. Întruna din zile când numiţii se aflau în oraş, din camera pe care o ocupau la sus numitul hotel, le-au dispărut o pereche de cercei de aur, cu diamante, o geantă de argint, două bucăţi de aur şi o bucată de 6 metri de stofă fină. Cercetările ce au fost făcute pe atunci în grabă, au rămas fără de rezultat şi se părea că autorii îndrăzneţului furt vor rămâne nedescoperiţi. Agentul de siguranţă Niculae S. Vârlan, a dat însă acum o lună de urma hoţilor, stabilind că aceştia sunt Elena Mocanu, fostă madamă a hotelului ”Elita” şi concubinul ei Vasile Sabin. În loc să-i aresteze, şi să raporteze cazul superiorilor săi, numitul agent s’a mulţumit să primească drept mită suma de 3000 lei precum şi obiectele furate şi să tacă. Subcomisarul Cojocaru dela siguranţă, urmărind deasemenea pe autorii furtului, descoperi cele comise de agent şi aduse cazul la cunoştinţa d-lui Ionel Gheorghiu şeful brigăzii de siguranţă. Suntem informaţi că d. Gheorghiu a trimis afacerea, înaintea instanţelor judiciare, cerând totodată destituirea incorectului agent.”

Un alt material, de data acesta mult mai acid la adresa poliţiştilor constănţeni, a fost publicat, pe prima pagină, a ziarului Dacia, din data de 11 august 1928. Autorul articolului tragea astfel un semnal de alarmă faţă de ilegalităţile comise de doi ofiţeri de poliţie, dar care nu au suportat nici o sancţiune, în ciuda faptului că au fost prinşi în flagrant atunci când şantajau o persoană, iar de la respectiva infracţiune trecuseră mai bine de două săptămâni. Prin articolul său, intitulat ”Legile să fie egale”, erau prezentate ilegalităţile ce bântuiau întregul sistem, afaceri veroase orchestate chiar de cei plătiţi să respecte legea şi să asigurea liniştea cetăţenilor. „Doi ofiţeri de poliţie au fost prinşi în flagrant delict de şantaj. După obiceiurile tipice ale poliţiei noastre, victima a fost ameninţată cu arestarea în scopul de a fi estorcată.

Bancnotele însemnate fiind de către d. prim procuror al tribunalului Constanţa, la percheziţia făcută ulterior, au fost găsite asupra abililor păzitori ai ordinei publice.

Vasăzică faptul era consemnat şi nu mai putea să încapă vreo urmă de nevinovăţie a celor doi făptaşi.

Dela această întâmplare şi până’n ziua de astăzi au trecut două săptămâni şi’n orice ţară, vinovaţii ar fi fost îndepărtaţi din funcţiile lor pe cari s’au dovedit a fi nedemni şi’n plus, s’ar fi dat sancţiuni pe cât de grabnice pe atât de drastice, cari să servească drept lecţie altor cari s’ar preta cândva să întreacă limitele corectitudinei.

La noi, lucrurile se petrec cu totul altfel, în ciuda oricărui simţământ moral, cei doi vinovaţi de excrocherie şi şantaj stau încă la posturile lor, bucurându-se de o toleranţă incompatibilă cu nivelul ce trebuie să-l păstreze poliţia administrativă ca factor important pentru paza ordinei şi-a legilor. Aici e marea nenorocire. Afaceri cari frizează codul penal cari cad în sarcina onorabililor ce se bucură de graţiozitatea forurilor politicianiste, sunt vârâte sub incomensurabila muşama naţională, iar culpabilii sunt scoşi în afara oricăror răspunderi.

Sancţiuni – şi iacă din cele mai aspre – sunt doar pentru membrii opoziţiei, pentru membrii presei independente şi’n genere pentru toţi acei căror ochi nu’s plăcuţi guvernanţilor. Ia’nchipuiţi-vă că fapta celor doi comisari ar fi fost săvârşită de doi cetăţeni oarecare. Până acum erau vechi locatari ai pensiunei Septivill, scoşi în-afară de rândurile ”societăţii”, pentru că aşa dicteză morala. ..

Numai că la noi una este morala pentru cei înrudiţi cu Ierusalimul şi alta pentru marele public.

Desigur, dacă abilul nostru reporter n’ar fi aflat de isprava mai sus relatată, tăcerea ar fi învăluit totul, iar preacinstiţii noştri ”poliţişti” şi-ar fi continuat nestingheriţi operaţiunile. Noi sperăm că d.l prefect al poliţiei Al. Negrea se va sesiza de situaţie şi va aviza la măsurile dictate de împrejurări.

Legile să fie egale pentru toată lumea.”

Şi în anul 1930 opinia publică era bombardată cu numeroase astfel de articole de presă care reflecta activitatea dubioasă a unor poliţiţişti constănţeni, aşa încât ziariştii cotidianului ”Dacia” au prezentat aproape în fiecare lună câte un material critic la adresa oamenilor legii de la malul mării.

Astfel, în numărul din data de 23 iulie iulie 1930 ziariştii supuneau spre analiza chestorului de atunci, următoarea situaţie: ”Aproapen fiecare seară cetăţenii cari locuiesc la intersecţia străzilor Carol cu Ştefan cel Mare sunt nevoiţi să asculte ţipetele celor bătuţi de către sergentul postat la acea intersecţie. Noi înţelegem că cei beţi să fie trimişi la arestul poliţienesc ca să se trezească, nicidecum să li se spargă capetele decăre sergenţii ce abuzează pre mult în ultimul timp. În această direcţie făgăduim şi-o revenire”.

O lună mai târziu, mai exact pe 21 august, erau prezentate alte două speţe: una reprezentând un abuz, în timp ce a doua o bandă de hoţi îşi luaseră ca şi complice un poliţist. Dar iată cum au fost prezentate opiniei publice de atunci: ”Unii agenţi şi chiar gardieni publici abuzează de calitatea ce-o deţin, cerând acte de legitimaţie cetăţenilor pe cari, dumnealor îi socotesc drept… suspecţi. Apoi, să ne ierte superiorii acestor mici abuzivi. Nu ne aflăm sub stare de asediu, să fim la discreţia cuiva şi vom reacţiona la teroarea poliţienească ce ni se serveşte în locul siguranţei vieţii şi avutului pe care poliţia cu nimic no mai garantează. Admitem vânătoarea de hoţi, nu cea de şperţuri”. Cât priveşte cel de-al doilea caz prezentat, avea următorul titlu: ”O captură senzaţională – Hoţii aveau complice un poliţist”. ”În urma cercetărilor întreprinse de comisarul O. Atanasiu, dela poliţia staţii locale, a fost arestată o bandă de hoţi, care opera în complicitatea fostului sub comisar A. Dumitriu, actualmente agent adminisrativ la poliţia gării de Nord, din Capitală. Membrii Bandei în număr de cinci, între care şi două femei, au fost identificaţi ca fiind autorii ultimelor furturi comise în trenul Constanţa-Bucureşti, în localitate presupunându-se în acelaşi timp că ar mai fi dat câteva lovituri şi la Cazinou.”

Alte trei cazuri sunt prezentate, în ediţia de miercuri 1 octombrie 1930:

Doi poliţişti prinşi în şantaj”

Subcomisarul N. Anastasiu, în tovărăşia agentului poliţienesc Mainecu, a reuşit deunăzi prin ameninţări, să stoarcă d-lui D. Ţăranu, comerciant din str. Mitropolitul Şaguna No. 17, suma de 4000 lei. Ameninţările repetându-se, cel estorcat sa prezentat parchetului reclamând cazul. S’a pus atunci la cale o abilă înscenare. D.Ţărannu dădu întâlnire escrocilor la bodega ”Aviaţia Română”, unde aceştia au primit alţi 6000 lei, bancnote cu numerele şi seriile însemnate la parchet. La eşire din lacal, d. prim procuror Moiseanu a arestat pe făptaşi cari la apariţia magistratului încercaseră să fugă spre hotelul Continental. Tribunalul S. II urmează să le confirme mandatele, de arestare, urmând ca poliţiştii noştri să fie judecaţi în stare de arest.

Aspecte poliţieneşti locale”

În str. I. LahovariNo. 48, s’a deschis mai acum câteva zile o cafenea cofetărie. Z|ilnic, subcomisarul P. Mănescu intră în prăvălia omului şi-l terorizează sub diferite pretexte. Eri, a intrat în magazin şi-a bătut măr un client, zugravul Pandele Dumitru.

Dacă d. subcomisar doreşte şperţ, patronul este dispus să i-l dea, numai să scape de şicanele zilnice.

▓ ▓ ▓

În str. Rahovei, colţ cu str. I. Grădişteanu, există un bordel patronat de-un fost agent de siguranţă, anume Mihăilescu. Probabil că gardianul public cu no. 44, este plătit să apere exclusiv pe patronul lupanarului şi pe prostituatele de acolo şi să bată pe cetăţenii ce protestează contra fiinţării acestui local de perdiţie…”

 

Poate cea mai dură prezentare a situaţiei existente în rândurile poliţiei constănţene a fost făcută tot în ziarul ”Dacia”, în articolul publicat joi 2 octombrie 1930, anul XV nr. 172. Poliţia de la malul mării era prezentată ca fiind o structură anarhică, în care domnea şantajul şi corupţia. ”Un comisar şi un agent poliţienesc prinşi în flagrant delict de şantaj. Dincolo un subcomisar presează un negustoraş ameninţându-l zilnic, în propriul său magazin. În altă parte un gardian public apără o casă de toleranţă impotriva cetăţenilor revoltaţi de cele ce se petrec acolo. Acestea sunt numai o parte din cele ce se petrec la Constanţa- şi se petrec într’adevăr lucruri de natură îngrijorătoare. Nici când n’am avut de înregistrat atâta anarhie poliţienescă, căci o spunem fără înconjur, că tocmai organele menite să vegheze la siguranţa vieţii şi-avutului cetăţenilor, au devenit unelte de cari publicul trebue să se ferească. Bănuiam că prin încadrările ce s’au făcut se va produce o purificare, acolo unde se simţea de mult nevoia de aşa ceva. Erau aspecte degradatoare, rămase printr’o nenorocită tradiţie, dintr’un trecut îndepărtat în care bătaia şi jecmăneala erau un fel de apanaj ai domnilor vardişti, poliţai, etc. Dar acum, când un guvern se luptă să introducă sisteme corecte şi civilizate, nu mai este admisibil să se petreacă cele ce se petrec în binecuvântatul nostru oraş, ca să determine pe însuşi şeful parchetului, d. prim procuror Moiseanu, să pornească fruntaşii poliţiei noastre, care susţin că dând în vileag pe cei necinstiţi să dăunează demnitatea poliţienească.”