Cocoş

Banditul Terente, regele neîncoronat al bălţilor (III)

rasfoind presa vremii

  Fenomenul „Terente”  a continuat până la jumătatea anului 1927, când regele bălţilor a fost prins şi omorât. Odată revenit din Bulgaria, acesta a continuat şirul jafurilor alături de banditul Cocoş, la fel de vestit ca urmare a atacurilor date împreună cu banda sa. Dar, până la momentul reapariţiei lui Terente în Delta Dunării, s-au mai făcut unele speculaţii cu privire la şederea sa în Bulgaria, de unde se primise informaţia că este agent de siguranţă. Astfel, în septembrie 1925, ştirea era una de senzaţie. „Autorităţile noastre superioare au fost înştiinţate că Ştefan Terente – «faimosul rege al bălţilor»- se află actualmente în Bulgaria, unde este considerat de autorităţi ca refugiat politic din Dobrogea. Banditul a locuit până în ultimul timp la Rusiciuk şi muncea în port ca hamal, iar acum se află întrun oraş din interiorul Bulgariei, unde ocupă funcţiunea  de agent de siguranţă.”

  Ştirea nu a fost confirmată, ba chiar subiectul a fost lasat uitării, până în  primăvara anului 1927 când apar primele informaţii despre revenirea lui în Delta Dunării.

 Alături de Terente, şi banditul Cocoş a  ajuns din nou pe prima pagină a ziarelor, celebritatea acestuia din urmă fiind dată tot de atacurile bandideşti săvârşite în zona Tulcei. Acesta, împreună cu acoliţii săi, au reuşit să răspândească din nou panică printre locuitorii deltei, după ce au comis două atacuri în zonă. Oamenii vedeau aceste atacuri ca pe nişte urgii, tocmai datorită violenţei şi cruzimii cu care operau, aspecte surprinse şi în ştirea cu titlul: „Banda lui Cocoş în Delta Dunării – Două atacuri întro zi”. Tulcea 25 aprilie.- Banda Gh. Cocoş a reapărut în Delta Dunării, reîncepând a teroriza această regiune care de aproape 8 ani na putut scăpa de urgia acestei bande. Pe când locuitorul Sandu Chiselef se înapoia dela Sulina prin balta Răducu din Delta Dunării, a fost somat să se oprească cu focuri de arme de doi inşi înarmaţi cari se aflau într-o barcă cu două femei. Numitul locuitor a fost jefuit de 1000 lei ce-i avea asupra sa. Bandiţii sau dus apoi la stâna lui Mihai Chiselef, situată în baltă, de unde au luat brânză, unt şi mălai, şi în urmă au dispărut în stufărişul bălţilor. Făcându-se cercetări sa stabilit că era banditul G. Cocoş cu cumnatul său Chersan şi cele două soţii ale lor, care sunt surori. D. căpitan D. Panaitescu, comandantul companiei de jandarmi a format numeroase potere de jandarmi, trimiţându-le în urma bandiţilor.      

 După doar o lună, o altă ştire anunţa şi reapariţia lui  Terente în Dobrogea: „Din Măcin ni se telegrafiază că faimosul bandit Terente a apărut din nou la punctul «Dunărea Mare», şi a atacat pe pescarii Lazăr Trifan, Tudor Tetcof şi Ivan Vasiliev, cu toţii din Carcaliu. Investigaţiile ce s-au făcut pentru prinderea banditului, au dus la arestarea a cinci gazde de-ale lui Terente.”, consemna pe 25 mai 1927, ziariştii de la „Dacia”.

 Alte  agresiuni au fost consemnate la 28 aprilie 1927, în acelaşi cotidian „Dacia”, anunţa „Reapariţia lui Terente”-Măcin, 27.- ”În prima zi de Paşti, sa răspândit zvonul că Terente, „regele bălţilor”, a reapărut aci în noaptea Învierii, când primarul oraşului se pregătea să părăsească locuinţa împreună cu familia ca să meargă  la biserică, sa pomenit în casă cu Terente. Spaima primarului e lesne de închipuit. După ce l-a ameninţat cu moartea, banditul a luat diferite merinde şi a cerut sub noi ameninţări, arme şi cartuşe. Neobţinând cele dorite, Terente s-a dus la o cârciumă din imediata apropiere, cerând cârciumarului o puşcă. Acesta i-a dat o puşcă şi la aprovizionat cu merindele din prăvălie. El i-a mai cerut 4 perechi de opinci, ceeace dă notă că Terente nu era singur că mai avea tovarăşi. Dela cârciumă, banditul sa îndreptat spre biserică unde a ajuns tocmai când se cânta „Cristos a înviat”. Preotul, credincioşii şi toţi cei de faţă, la apariţia temutului bandit, au înlemnit de spaimă. Terente sa închinat ca cel mai bun creştin, dar în urmă a blestemat şi la ameninţat cu moartea pe cei care au îndreptat poterele acum doi ani pe urmele lui. Dela biserică, el sa îndreptat pe malul bălţii. A fost văzut de o persoană carel cunoştea dinainte, din satul său natal, urcându-se într-o barcă şi dispărând. Paza oraşului a fost imediat întărită . d. prim-procuror, şi poliţaiul Gr. Iorgulescu au plecat la Carcaliu (5 km de Măcin), locul de baştină al lui Terente unde se crede că acesta sa refugiat.”

 Însă mult aşteptata ştire despre prinderea lui Terente a apărut în ediţia de vineri, 17 iulie 1927, când pe prima pagină se titra cu litere de-o şchioapă: „Terente a fost prins. Cuvântul «imposibil» a fost şters din vocabularul nostru. Informaţia a fost mai mult decât concisă, aceasta constând într-o scurtă prezentare a faptelor: „Astăzi a sosit autorităţilor informaţia că Terente a fost în sfârşit arestat. După localizarea acestuia în baltă, acesta a fost inconjurat de jandarmi şi după o jumătate de oră a fost prins. Pus în lanţuri, regele bălţilor a fost transportat la Tulcea, unde va fi anchetat în cursul zilei de Duminică. El e împuşcat în gât. ”.  Însă, informaţiile despre modul cum a fost prins acesta sunt contradictorii, existând mai multe versiuni despre capturarea şi decesul acestuia. Se pare că la prinderea lui Terente s-a implicat însuşi şeful Marelui Stat Major al Armatei, care a venit cu sute de soldaţi pentru a lua la puricat toate bălţile Brăilei. L-au încolţit la un stăvilar, iar un jandarm a tras un foc de armă care l-a nimerit în gură, dar fără să-l ucidă. A fost prins şi dus la un post de jandarmerie şi, la un moment dat, când a vrut să evadeze, a fost împuşcat mortal.

 Odată cu moartea lui Terente, atenţia tuturor a migrat către banditul Cocoş, acesta fiind acum prioritatea numărul unu pentru autorităţi, care încercau din răsputeri să îl anihileze, atât pe el, cât şi banda sa. Aceştia au reuşit doar împuşcarea banditului, fără însă a fi prins. Din nefericire, schimbul de focuri s-a soldat cu decesul soţiei şi cumnatei banditului, precum şi cu rănirea altor câteva persoane. Dar iată cum a fost relatat evenimentul în data de 17 iulie 1929. „După lupta dată în ziua de 11 iulie între banda lui Cocoş şi jandarmi, pe malul lacului Gârgoviţa, când au fost omorâte 2 persoane şi rănite alte zece, s-a început de către jandarmii legiunei Tulcea răscolirea bălţii, în special lagărul bandiţilor retraşi. Cu această ocaziune s-au făcut descoperiri senzaţionale, în primul rând, după o căutare amănunţită în tufiş a fost găsit cadavrul soldatului jandarm Moldoveanu, despre care se crezuse la început că a căzut prizonier în mâinile bandiţilor. Corpul lui ciuruit de gloanţe a fost imediat transportat la Tulcea unde va fi astăzi înmormântat.

 Banditul Cocoş împuşcat

Cercetând mai departe balta, d. căpitan Popazi, comandantul legiunii Tulcea a găsit un cioban căruia Cocoş i-a dat suma de 4.000 lei pentru o barcă, rugându-l să-l transporte, el fiind rău împuşcat de jandarmi şi părăsit de membrii bandei sale. Ciobanul l-a dus pe malul opus al lacului Gârboviţa, de unde s-a întors.

Înconjurarea lacului

 În posesiunea acestor amănunte căpătate de la cioban d. căpitan Popazia împrejmuit balta cu soldaţi din regimentul 33 Tulcea şi cu jandarmi. Sunt speranţe că până în 24 de ore Cocoş va cădea mort sau viu în mâinile urmăritorilor.

 Nevasta şi cumnata împuşcate

În timpul retragerei, după lupta dela Gârgovoţa, bandiţii au ascuns în stufiş cadavrele tovarăşilor omorâţi de jandarmi. Jandarmii au găsit într-un tufiş ascunse cadavrele a două femei. Locuitorii au recunoscut în ele pe soţia şi cumnata lui Cocoş.Este interesantă descoperirea făcută de jandarmi în lagăr. Pe lângă cantităţi enorme de provizii şi muniţiuni s-au găsit instalaţiuni de fabricat pâine pentru întreaga bandă. Lagărul avea deasemeni păsări şi animale domestice în număr mare.

    Despre o posibilă capturare a bandei se vorbea după alte două zile , în materialul intitulat „Cocoş la „Principele Carol”. Din isvor sigur, deţinem ştirea că arestarea banditului Cocoş este inevitabil să se producă în cel mai scurt timp. După indicaţiile de le posedă legiunea de jandarmi Tulcea, Cocoş s’ar afla în tovărăşia banditului Gherasim, ambii grav răniţi de pe urma evenimentelor ce s’au succedat sunt deprimaţi complect. În această stare, ei au fost observaţi de către nişte ciobani în apropiere de comuna Principele Carol, deci la o depărtare de 30 Km, de balta Gorogoviţa, unde au fost prima dată descoperită banda. Steaua lui Cocoş pare a apune, fiind ocolit şi gonit de pescari şi săteni, cărora le-a oferit sume fantastice pentru alimente, însă a fost refuzat. Teroarea dezlănţuită de ferocele bandit asupra regiunei Tulcea, a avut ca rezultat îndârjirea întregei populaţiuni împotriva lui. Forţele armate compuse din regimentul 33 infanterie şi legiunea de jandarmi cooperează împreună cu poterile formate  din săteni, la prinderea banditului. Din oră în oră se aşteaptă vestea arestărei lui Cocoş şi a lui Gherasim, deoarece orice încercare de scăpare este zadarnică, bandiţii fiind înconjuraţi din toate părţile”.

 Însă, prinderea lui Cocoş nu a fost una rapidă, aşa după cum se anticipa, aşa încât ziariştii au mai avut timp de alte câteva consideraţii, menite să readucă în atenţia opiniei publice acelaşi subiect fierbinte, cel al banditismelor, evocându-l din nou pe Terente – chiar dacă acesta fusese omorât în urmă cu doi ani – în articolul cu titlul „Terente, Lavrinte, Cocoş”, cea a fost publicat în ediţia de sâmbătă,  3 august 1929, a cotidianului „Dacia”. „S-ar părea că delta danubiană este o vastă pepinieră de bandiţi. Terente, Lavrinte, Lupoaia, acum Cocoş, o serie de nume ce evocă amintirile unui interminabil şir de banditisme, graţie cărora, stufărişul din miazănoaptea dobrogeană a căpătat faima de altădată a codrului Vlăsiei. Într’adevăr, cetitorul marilor cotidiene bucureştene, aţâţat de fantasticele reportagii privitoare la banditismele de pe ţărmurile Dunării, îşi închipue acea regiune drept sălbatecă, unde viaţa omului nu contează, unde nu’s autorităţi şi deci nu există teama de răspundere. Cam aşa este situaţia real, începând din anii de după război. Înainte bălţile erau locuite de o populaţie de pescari paşnici – de origine moscovită – cu respect de autorităţi şi faţă de care  regele Carol avea o deosebită atenţie. Din rândurile acestor locuitori au eşit totuşi în ultimii ani, cei mai feroci bandiţi. De unde această transformare de atitudine? Să ne fie’ngăduit a răspunde. Acolo, în desişurile fluviului, prin răsleţele sătuleţe, lipoveneşti există şi o clică de bandiţi sprijinită de legi cari sub ocrotirea acestora îşi fac de cap. Sunt unii slujbaşi ai pescăriilor statuli –ce fără teama unui control, găsesc de cuviinţă să jupoaie pe pescari, făcându-le traiul imposibil.  Micii funcţionari ai pescăriilor vin la centrele de pescuit din baltă ca oameni săraci şi se duc îmbogăţiţi, pe urma jafului la care se dedau. Aceştia aduc la disperare pe bieţii lipoveni, blajini şi îngăduitori. Se găsesc între aceştia, totuşi, câte unul ce nu mai poate suporta pacostea administrativă, care pune mâna pe armă şi ia calea desişurilor, abandonând profesiunea de pescar, pentru aceia de bandit.  Iată, prin urmare, că bandiţii din baltă, sunt creaţia celorlaţi bandiţi puşi pe căpătuială.  Aceasta-i situaţia adevărată. D. ministru al domeniilor a făcut reforme importante în ce priveşte pescăriile statului, fără însă ca vechile cadre, pornite pe căi rele, să fie schimbate.

 Iar atâta timp, cât vor mai fi aceşti abuzivi vor răsări într’una bandiţi noui în rândurile celor năpăstuiţi.”

 Dar iată că mult aşteptata ştire care anunţa prinderea lui Cocoş a venit la data de marţi 24 septembrie 1929, sub titlul: „Banditul Cocoş împuşcat şi capturat”

O telegramă sosită în localitate anunţă că poterile plecate în delta Dunărei, în urmărirea vestitului bandit Gheorghe Cocoş, au împresurat pe bandit într-un ostrov. S-a angajat o luptă între urmăritori şi banda Cocoş. Sergentul Jercău din regimentul 11 jandarmi Constanţa, a reuşit în toiul luptei să se apropie de culcuşul  banditului şi să-l împuşte, deoarece el a refuzat să se predea. D. căpitan Popazu comandantul legiunei de jandarmi care a condus urmărirea banditului Cocoş, într-o telegramă adresată comandamentului regimentului de jandarmi din localitate confirmă împuşcare banditului şi a unui tovarăş al său. Din informaţiile pe cari le deţin autorităţile rezultă că banda lui Cocoş a fost săptămâna trecută în judeţul Ialomiţa şi că temutul bandit a făcut drumul către gurile Dunărei servindu-se de trenul Medgidia-Babadag”.

  Odată cu prinderea lui Cocoş, s-a mai încheiat un episod din lungul şir al evenimentelor al căror personaje principale au ţinut întreaga opinie publică cu sufletul la gură, fără însă să se pună capăt fenomenului infracţional. Alte căpetenii au pus pe picioare noi bande de tâlhari, însă nimeni nu a mai cunoscut notorietatea lui Terente, urmată de cea a camaradului său Cocoş.

   Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa