Curtea de apel Constanta

Curtea de Apel Constanţa, o instituţie centenară

Curtea de Apel

Anul acesta Curtea de Apel Constanţa a împlinit o sută de ani de la înfiinţarea ei, nu şi de funcţionare însă, deoarece în vremea regimului socialist această instituţie a fost desfiinţată, sistemul justiţiei din acel timp funcţionând cu alte instanţe.

La 11 noiembrie 1878 a fost decretat Regulamentul de administraţie publică asupra organizării judecătoreşti, competenţei şi procedurii autorităţilor judecătoreşti din Dobrogea, care instituia primul cadru de aplicare a sistemului judiciar din România în Dobrogea. La Constanţa se înfiinţa un tribunal de ocol, dar şi un tribunal de apel, ca instanţă superioară, unde veneau cauzele ce fuseseră judecate în prima instanţă la tribunalele de ocol din judeţ. Din motive ce ţineau de greutăţile de organizare a sistemului judiciar într-o regiune puternic afectată de război, dar şi de lipsa personalului calificat, tribunalul de apel de la Constanţa a fost desfiinţat la 1 iunie 1879, atribuţiile sale fiind preluate de cel similar de la Tulcea, oraş care la acea dată avea o dezvoltare mai însemnată decât cel de la malul mării.

La 29 martie 1886 s-a promulgat Legea asupra organizării judecătoreşti din Dobrogea, care prevedea şi înfiinţarea unei Curţi de Apel la Tulcea, pentru întreaga Dobroge. Această măsură nu s-a mai aplicat însă, pentru că în chiar ziua următoare s-a promulgat o altă lege ce strămuta reşedinţa Curţii de Apel din Focşani la Galaţi, extinzându-i şi competenţa asupra celor două judeţe dobrogene. Această decizie a nemulţumit în bună parte pe dobrogeni, care îşi vedeau obstrucţionat accesul la justiţie, prin depărtarea mare faţă de Galaţi. Nu de puţine ori locuitorii din sudul judeţului Constanţa renunţau la calea de apel prevăzută de lege, din cauza situaţiei financiare, ce nu le permitea deplasările la procese, atât pentru ei cât şi pentru avocaţi sau martori. La aceasta se mai adăuga un factor specific zonei, îngheţul Dunării, care cel puţin trei luni pe an închidea accesul dobrogenilor pe celălalt mal al Dunării, cel puţin până la 1895, când s-a terminat podul de la Cernavoda.

După cum se ştie, prin pacea de la Bucureşti din 1913, care a pus capăt celui de-al doilea război balcanic, România şi-a extins suveranitatea asupra celor două judeţe din sudul Dobrogei, Durostor şi Caliacra, ceea ce a impus ulterior adoptarea de măsuri legislative pentru unificarea administrativă, din toate punctele de vedere. Astfel, prin Legea de organizare a Dobrogei Noi, s-a prevăzut înfiinţarea unei Curţi de Apel la Constanţa, având în subordinea sa tribunalele judeţene Constanţa, Caliacra şi Durostor. Un an mai târziu s-a dispus ca şi tribunalul de la Tulcea să intre în competenţa acestei Curţi de Apel. Primul preşedinte al Curţii de Apel Constanţa a fost Alexandru Gr. Bărsescu; pe lângă el se aflau şapte consilieri, un procuror general, un procuror şi un inspector judecătoresc. Această nouă instanţă avea în materie civilă, comercială şi corecţională, aceleaşi atribuţii cu instanţele similare din ţară, dar în plus faţă de acelea judeca în ultimă instanţă crimele şi delictele de presă, aici nefiinţând încă acele curţi cu juraţi. Tot ca un specific local, Curtea de Apel din Constanţa trebuia să judece apelurile contra sentinţelor date de tribunalele mahomedane din judeţele dobrogene.

Din documentele păstrate în arhiva primăriei Constanţa aflăm câteva amănunte legate de sărbatorirea înfiinţării Curţii de Apel de la Constanţa. Astfel, primarul Virgil Andronescu a transmis din timp invitaţii către prefecţii din Silistra şi Bazargic, preşedinţii tribunalelor de Caliacra şi Durostor, precum şi unor deputaţi şi senatori, ca G. Popa şi Constantin Oancea. Iată textul telegramei: “Rugăm a lua parte la banchetul oferit de comuna Constanţa, luni 14 aprilie 1914 orele 7 ¾ seara, cu ocazia inaugurării Curţii de Apel de Constanţa. Rugăm răspundeţi telegrafic. Primar (ss) Andronescu”.

Meniul a fost pregătit şi servit de Casa Capşa din Bucureşti, iar din factura în valoare de 4.262,05 lei aflăm că au fost la masă 126 de persoane, ceea ce dă cu adevărat impresia unei festivităţi deosebite. Despre inaugurarea de la 14 aprilie 1914, judecătorul D. Stoicescu avea să scrie în anul 1928 că, “a fost una din cele mai strălucite sărbători judecătoreşti”. El amintea cu acea ocazie şi pe cei aflaţi atunci alături de preşedintele Al. Bărsescu: Al. Anastasiu, Gh.L. Dimitriu, C.D. Climescu, I. Hagiescu-Mirişte, D.T. Moscu, P. Patriciu, N.C. Penciulescu, S. Bonea, iar ca procuror general, V.C. Popovici. Iar din discursul rostit de ministrul justiţiei V. Antonescu, ne-a transmis următoarele fraze: “Ridicând în Constanţa un templu al Justiţiei, afirmăm ideea de dreptate, ca cea mai de seamă gândire a noastră. Suntem următori cu originea noastră, căci la romani ideea de dreptate a fost cea care a ilustrat mai mult puternica lor civilizaţiei. (…) În aplicarea strictă a legii, Curtea din Constanţa va avea înalta misiune de a veghea ca nici o nedreptate să nu se comită, ca nici un abuz sub cutele legii să nu se ascundă”.

Timp de câţiva ani, Curtea de Apel din Constanţa nu a avut un sediu propriu, funcţionând mai mult timp într-un imobil închiriat, situat pe strada ce se numeşte azi Sulmona, la colţ cu strada C.A. Rosetti. După ultimul război acolo a funcţionat o grădiniţă de copii. Clădirea era una din cele deţinute de cunoscutul Amedée Alleon, vândute apoi de moştenitorul său unei societăţi de asigurare. Desigur ea nu corespundea nevoilor, aşa că s-a căutat un alt imobil, mai potrivit. Până la urmă soluţia cea mai bună a fost găsită în fostul palat regal, de pe strada Traian, situat între clădirea Prefecturii (azi Cercul Militar) şi cea a Tribunalului Constanţa. Clădirea, construită cu mulţi ani în urmă pentru a servi Regelui Carol I în vizitele sale la Constanţa, fusese afectată de ocupaţia militară din anii 1916-1918, iar după unele lucrări de refacere a putut servi ca sediu pentru Curtea de Apel Constanţa. Situaţia şi-a găsit şi forma legală în ziua de 9 iunie 1923, când ministrul Justiţiei de pe atunci, Ioan Florescu a încheiat un act cu prefectul judeţului, N.T. Negulescu, prin care imobilul era cumpărat pentru 2 milioane de lei, “spre a servi de local al Curţii de Apel Constanţa”. Suma de 500.000 lei se deducea din preţ, fiind considerată contribuţia judeţului la repararea clădirii.

Bombardamentele la care a fost supusă Constanţa în prima săptămână de război au impus evacuarea instituţiilor importante din oraş; astfel după ce iniţial (la 30 iunie) s-a stabilit în str. I.C. Brătianu, fostă Călăraşi (iar azi din nou Călăraşi), în localul şcolii primare nr. 7, de la 18 august 1941, Curtea de Apel şi-a mutat reşedinţa în oraşul Medgidia.

Printre cei care au funcţionat de-a lungul anilor în cadrul acestei instanţe, amintim pe Ioan A. Basarabescu, Gh. L. Dimitriu, Al. G. Grefiens, I. G. Iosipescu sau Nicolae Papadat. Pe timpul cât acesta din urmă a lucrat la Constanţa, tot aici s-a aflat şi soţia sa, cunoscuta scriitoare Hortensia Papadat Bengescu. Aici la Constanţa s-au judecat nu doar procesele ce în virtutea legislaţiei ajungeau în faza de apel, la această instanţă (de la tribunalele celor patru judeţe dobrogene de pe atunci), dar şi alte procese, unele răsunătoare în epocă, ce erau repartizate la această instanţă apreciată pentru profesionalismul său. Amintim aici procesul Carianopol din anul 1921, privind vânzarea unei moşii prahovene, sau procesul unei firme din Bucureşti cu alta din Elveţia (din 1922), dar şi cel din anul 1924 privind Societatea de Tramvaie din Bucureşti, care fusese mult comentat în presa vremii. Iată în acest sens şi o ştire din presa locală a a anului 1927:  “Unul din cele mai delicate procese, acela de ultraj intentat de d. inspector judecătoresc consilier Const. Pisău, împotriva d-lui Davidoglu fost preşedinte al Tribunalului Ilfov, a fost trimis de către Inalta Curte de Casaţie, prin strămutare, în judecata Curţii de Apel Constanţa. E o cinste meritată ce se face acestei eminente instanţe”.

Tot în legătură cu Curtea de Apel din Constanţa, trebuie să menţionăm şi publicaţia “Gazeta de Constanţa”, ce apărea în zilele de miercuri, vineri şi duminică; aici s-au publicat în perioada anilor 1915-1945 anunţurile oficiale (judecătoreşti, administrative şi particulare) pentru toată circumscripţia acestei curţi. În anii ’30 ai secolului trecut, în localul, zis şi palatul, Curţii de Apel din Constanţa îşi avea redacţia şi administraţia publicaţia “Justiţia Dobrogei”, o revistă lunară de doctrină, jurisprudenţă şi legislaţie, editată de un comitet de redacţie condus la acea vreme de Gh. L. Dimitriu, preşedintele Curţii de Apel Constanţa, alături de care întâlnim pe alţi consilieri de curte (Vasile F. Petrescu, Nicolae Bassarabescu, Stoicescu Dumitru, şi alţii). Paginile revistei au găzduit atât opinii ale unor jurişti faţă de aplicarea unor măsuri legislative, cât şi speţe judecate la Curtea de Apel din Constanţa, sau articole în onoarea unor avocaţi, magistraţi proeminenţi atunci în lumea justiţiei constănţene.

Mai amitim că în clădirea Curţii de Apel Constanţa s-a aşezat în anul 1934 (la doi ani de la dispariţie), un bust de bronz, executat de I. Dimitriu Bârlad, ce reprezenta pe avocatul George Benderly. Vorbind despre el, preşedintele curţii, Gh. Dimitriu spunea atunci: “În pledoariile lui concentrate, pline de erudiţie şi bine documentate, cu premisa clară, bine jalonată, cu motive de fapt şi de drept, punea toată pasiunea juristului de rasă, pe care îl preocupa triumful cauzei ce apăra. El era un adevărat temperament. Cuvintele înşirate curgător, vioi, cădeau vijelios în cascadă, sau ca un torent tumultos dar limpede ca cristalul, duceau la concluzii impresionante prin logica argumentării, sub scutul doctrinei şi al jurisprudenţei, ca la nişte luminişuri de pădure în bătaia soarelui strălucitor”. Iar spre final adăuga; “Sufletul lui, care pluteşte deasupra noastră, va fi mulţumit că am aşezat aici acest modest monument”.

Prin legea 5/1952 de reforma a sistemului judiciar din România, curţile de apel au fost desfiinţate, mare parte din atribuţiile lor fiind preluate de tribunalele regionale apărute atunci; în anul 1992 conform legii 92/1992, a fost reînfiinţată Curtea de Apel Constanţa. Firul istoriei acestei instituţii a fost astfel reluat.

                                                                                 Dr. Constantin Cheramidoglu