ion vinea

SCRISOARE CĂTRE ION VINEA

SCRISOARE CĂTRE ION VINEA

Motto: “Mai dă-te-n dragostea mea!”

Dragul meu confrate în ale poeziei, ca orice bărbat, mă mai laud şi eu, dar nici chiar aşa! Ştiu că nu mai eşti viu, dar îţi scriu, în speranţa că alţi berbanţi (crai, fustangii, muieratici, donjuani sau Casanova) vor citi prezenta epistolă şi vor evita să se-mbăţoşeze, să se dea cocoşi, făloşi, cu asemenea jenante recorduri… Redau din presa vremii:

Poetul Ion Vinea susţine că a avut peste zece mii de femei”

Nu sunt cârcotaş, nici invidios, nu-ţi ţin socoteala şi nici nu mă leg de socoteala ta. Dar, pentru D-zeu, cum să ajungi la o asemenea performanţă? Eu am făcut un mic calcul (nu la rinichi), o socoteală chiar infinitezimală: 1 an are 365 zile, 30 de ani, peste 10 000 de zile. Adică, aproximativ numărul femeilor care-au trecut prin patul tău (“peste zece mii”). Aşadar, una pe zi, timp de…3 (trei) decenii ?!? Omule, superman, Speedy Gonzales, Batman, dar ce-ai fost în biata noastră Românica? Rege, bulibaşă, împărat, magnat? Nemaizicând de morala şi cutumele acelor vremuri, în care trebuiau 2-3 săptămâni doar să-i furi o sărutare unei fete, cât de cât serioase, d-apoi să… Eu cred că nici 300 de bordeluri nu ţi-ar fi ajuns (n-avea, unul, mai mult de 30 de angajate). Aşa, doar pentru “ţaca-paca”? Ţac-pac? Hâţa-hâţa? Aşa, fără o floare, o îmbrăţişare, o pupare – sărutare? Un preambul, acolo, pe care până şi animalele îl practică la rut, montă, goană, puire, căţelire, împreunare sau împerechere…Nici animalic, “iepureşte”, nu s-ar putea atinge recordul (pe vremea celor “trăiri” ale dumitale, voluntariatul sexual fiind exclus!). Şi nici o laudă prea mare n-ar putea fi, doamnele rostind “Azi cu una, mâine cu alta, ăsta nu-i bărbat”, iar masculii adevăraţi s-ar scârbi, la modul: “Asta-i dragoste? Încalecă şi…lupte, descalecă şi du-te!”. Cearceafurile cine ţi le schimba? Sau erau aceleaşi? Boli n-ai contactat, la o asemenea înaltă frecvenţă? Mai mult, o femeie, dacă tot cedează şi i-a plăcut, mai vrea. O părăseai, te culcai cu mai multe odată? Poet de curte (la femei), mai dă-o-n dragostea ta, de ţi-a plăcut una, măcar o lună, două mai “munceai“ la ea, că doar nu erau la normă, precum întrecerile socialiste…

Să mergem şi pe varianta…trei pe zi. Potent, de nu se poate! Pentru deplasare, la vremea aceea erau mai mult trăsuri, puţine taxiuri. Ori stăteau doamnele la coadă, la tine acasă şi intrau, doar când le venea rândul? Mai ceda, una alteia, mai plecau şi lăsau rând, ca-n vremea când se băga carne prin spate, nu? În concluzie, eu cred că, s-avem pardon, ce susţineaidumneata, n-aveai cum ţine sus. Şi sus şi tare...

Ca atare, dragă Ionele, ai fost bun la poezie, dar chestia cu femeile a fost doar o fantezie. Volumul tău, “Lunatecii” trebuia intitulat “Fabulaţii”, iar “Ora fântânilor”, “Ora veselă, poveşti de adormit…bărbaţii”

P.S. Şi pe vremea anilor ’30 – ‘40 exista Poliţia de moravuri, cu chestori, inspectori, comisari, agenţi, nemaizicând după 1944…Nu cred să fii avut atâta libertate de zbenguială, fără o verificare, descidere sau “încingere” pe segmentul acesta, de la amor hoinar la amor ghebos. Că şi pe atunci, la arestul Poliţiei era cu băgat şi scos…

Cu speranţa de-a nu fi cu supărare, ţi-a scris această scrisoare, al tău (şi-al câtorva femei) Ananie GAGNIUC