pamflet

REDACŢIA ŞI REACŢIA

Iată şi un interviu luat unei sexagenare care susţine, sus şi tare, că, până la 69…mai are! Vom vorbi cu ea despre…sex! Nu-i dăm numele, doar iniţialele: A.G. Aşadar, iată o primă declaraţie a unei doamne sexagenare: „Sex A.G. n-are!” Adică are, dar nu mai face…

Redacţia: Incepem, doamnă, cu o glumă. Un puşti, pe stradă, întreabă o doamnă care trecea (deci, oarecum trecută): „Mamaie, este adevărat ce spune lumea, că aţi fi fost prostituată?” La care femeia îl apostrofează: „Mamaie să-i spui lui maică-ta!”

Reacţia: Cred că i-a zis ceva de mă-sa, anume că are cratimă. Eu, ce să vă zic? Cum spune poetul, „Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi, astăzi, îmbătrânind…” ne mai ieşim şi din minţi, aş adăuga eu. Aşa a fost şi aşa va fi mereu. Filozofie de viaţă, fi-r-ar ea de viaţă!

Redacţia: A apărut, cândva, pe ecrane, o babă porno…Până unde merge acest vulg în mass-media?

Reacţia: Lumea evoluează, ovulează şi procrează. La început, fetiţele spun băieţeilor să nu arate “cocoşelul”, că-i ruşine. Apoi rostesc “Mai mare ruşinea!” În sensul că asta doresc: „ruşinea” să fie cât mai mare. Lumea se schimbă, în intimitatea sexuală vorbim altă limbă.

Redacţia: Sexualitatea în presă şi radio-tv este, în viziunea unora e o dovadă a democraţiei.

Reacţia: Adică eşti liber să scrii sau să spui, în direct, pe post „Să-mi bag, să.mi scot…!” ? Promovarea vulgarităţii e dată de glumele deocheate, de rochiile decoltate şi fustele cât mai sus ridicate. Toate le dau idei nemernicilor. Când văd popi pedofili, incesturi de tot felul, violuri, unii rostesc, excitaţi: „Ce cool ! Ia să fac şi eu aşa!”

Redacţia: Bine, şi ce-i de făcut?

Reacţia: Retezarea, extirparea şi castrarea, adică tăierea. Ar mai fi şi eutanasierea…

Redacţia: Doamnă, această ultimă măsură ni se pare prea dură…

Reacţia: Bine, atunci…bromură! Iar dacă nici aşa nu se liniştesc, cianură!

Ananie GAGNIUC

Articol aparut in Revista Politiei Impact Nr. 131 din Decembrie 2013

Face-ti click pe link-ul de mai sus pentru a viziona sau descarca revista in format pdf.

RĂVAŞE RĂVĂŞITE

Generalul iarnă (Ananie Gagniuc)

Norii-ncep din nou să cearnă / Este frig, îngheţ, ninsoare

Gerul, şi-n această iarnă / E-o problemă…arzătoare!

Gânduri în preajma Crăciunului (Ananie Gagniuc)

Un porc, în prag de sărbătoare / Îşi zise: „Nu mănânc, să scap

Că dacă mă îngraş prea tare / Îmi mai aprind şi paie-n cap!”

Telegramă de Crăciun (Ioan Toderaşcu)

M-au trecut subit fiorii: / „Mama socra decedata”

Şi-au intrat colindatorii: / „O, ce veste minunată!”…

De revelion (după ciorba de potroace) (Vasile Larco)

Fumul gros inundă casa, / Curge vinul în pahare,
Singură acum doar masa / Se mai ţine pe picioare.

Revelionul (Nelu Ionescu-Quintus)

Şuncă, icre, raci, sardele, / Pui, curcani, piftii, cafele,

Vin, şampanie la gheaţă… / S-a mai dus un an din viaţă!

După revelion (Valeriu Cerce)l

Chiar de stăm şi socotim, / Nu-nţeleg cum poate fi:
Noi cu-n an îmbătrânim, / Iar nevestele… cu-o zi (?!)

Revelionul (Ion Grigore) Aşa cum îl sărbătorim de ani / E – să mă ierte bunul Dumnezeu -
Chiar noaptea Sfântului Bartolomeu / În existenţa bieţilor curcani.

De Revelion (Sever Purcia) Amicii, cum poţi să-i împiedici, / Când îţi urează “La mulţi ani”
Şi îţi doresc chiar şi “mulţi bani” Să-i dai la medici?

Revelion (D.C. Mazilu) Până-n ziuă masa-i rasă! / Te usuci, n-ai ce să bei:
Nu mai e nimic pe masă… / Doar sub masă sunt vreo trei!

Soluţie de bugetar (Ioan Fîrte)

Trist şi fără de noroc, / Eu, acest Revelion
Vreau să-l fac la mine-n bloc, / La pachet cu Sfânt’ Ion.

Pregătire pentru revelion (Nicolae Mihu)

- Să mă ţină minte-n veac, / Să le las pe toate mute,
Dragule, cum să mă-mbrac? / – Iute!

De Revelion (Eugen Albu) Trag concluzia din fapte, / Oricât de-aiurit ea sună:
Cât mă costă-această noapte, / Nu câştig eu într-o lună!…

Idilă (Eugen Coţa)

Mi-am făcut revelionul / Iar cu doamna Mia…
Vin, mâncare a dat Domnul: / Lipsea doar… tăria…

Colindul Mioriţei în pragul Mileniului III (Ion Diviza)

Dă, Doamne, noroc la cei mulţi! / Se roagă mioara cea blândă,
Piciorul de plai e desculţ / Şi gura de rai e flămândă!

Mărturisire de copil (Alexandru Devechi) Tata s-a-mbătat azi tun, / De nici nu ne mai cunoaşte.
Cică-aşa e de Crăciun… / Şi ne-a zis ceva de Paşte!

Soţiei mele (Marian Popescu) Tu doreşti ca Moş Crăciun / Să-ţi aducă ce-i mai bun.
Însă, ce-i mai bun, îţi spun, / N-am nici eu, nici Moş Crăciun.

La gura sobei (Mihai Danielescu) Stau copiii şi suspină, / În momentele solemne,
Aşteptând, poate-o sa vină / Moş Crăciun s-aducă lemne.

Decembrie (Gh. Gurău) Lună în sumane groase / Cu colindători în case
Vin în grup ca să te ure / Iar mai nou… vin să te fure!

Colind (Vero)

A căzut multă zăpadă, / Gropile n-au să se vadă,
Pietrele crapă de ger, / Noi, de foame… lerui-ler!

Pauperitate (Ioan Marinescu-Puiu) Ani grei cerut-a procurorul, / Acuza-i fara echivoc,
C-a spart o bancă, cu toporul, / S-o pună, de Crăciun, pe foc.

Selecţie, prospeţie şi inspecţie la secţie,

Ananie GAGNIUC

Articol aparut in Revista Politiei Impact Nr. 131 din Decembrie 2013

Face-ti click pe link-ul de mai sus pentru a viziona sau descarca revista in format pdf.

PROTESTEZ !

PROTESTEZ !

Dacă aveţi câine, mă scuzaţi, vă rog! Să vă trăiască şi să vă latre sănătos! N-am nimic cu ei, cu câinii, dar mă întreb şi eu, ca omu, ca prostu sau cum vreţi dvs., că sunt păţit (a se citi lătrat, hăituit şi muşcat) de aceste biete animăluţe.

Mă întreb de ce membrii asociaţiilor de protecţie a animalelor (recte, a câinilor), când sunt la restaurant, nu servesc o friptură de câine şi nu înfiinţează o societate de protecţie a porcilor, spre exemplu, a viţeilor, iepurilor sau păsărilor? Şi nu invers…

Că şi eu iubesc animalele, dar ţin mai mult la o oaie, decât la o căţea. Prima îmi dă şi lapte şi brânză şi miei şi lână şi…mi-e milă să o tai! Cei „turbaţi”, când aud de eutanasierea maidanezilor, au văzut, vreodată, cum lăcrimează o vacă, atunci când simte că urmează a fi tăiată? Sau cât se zbate găina, după ce a dat sute de ouă şi consumă de cinci ori mai puţin decât un câine ţinut la casa omului?

Copilul meu a fost muşcat de un câine vagabond, de faţă (!) mama mea la fel, de picior. Eu, nu mai zic de ce…

Aşadar, cuţu, cuţu, hau, hau sau marş? Dacă tot rostim „o viaţă e câine”, n-ar fi mai bine să-i scăpăm de ea? Părerea mea!

P.S. Spre a mai da la pace cu posesorii şi, mai ales, posesoarele de câini, căţeluşe, căţei de casă (sau ţinuţi în casă), sugerez câteva nume, toate terminate în vocale: laica, puşa, greta, mişa, ţeche, cheche, bebe, chichi, michi, ţiţi, richi, pipsi, dodo, coco, rocco, mumu, mişu, moşu, cuţu etc.

La consoane, aşteptăm sugestiile dvs.

Ananie GAGNIUC