politia

Controalele poliţiei în domeniul panificaţiei dovedesc practicarea evaziunii

Polițiştii au constatat peste 1.270 de infracțiuni, au aplicat peste 41.600 de sancțiuni

Evaziune in domeniul panificatiei

Evaziune in domeniul panificatiei

contravenționale, au ridicat în vederea confiscării bunuri în valoare de peste 4.800.000 de lei, precum şi 84 de autovehicule şi au suspendat sau oprit activitatea la 39 unități de morărit şi panificație, în urma neregulilor constatate, pe parcursul a două luni, în domeniul operațiunilor cu produse cerealiere şi de panificație. Din dispoziția şefului Poliției Române, chestor-şef Petre Tobă, la data de 1 septembrie a.c. au fost demarate, în toată țara, controale pentru combaterea evaziunii în domeniul panificației, fiind efectuate controale de la producători până la cei care vând produsul finit către populație, vizate fiind inclusiv zonele în care se exportă cereale. În acest sens, au fost efectuate 105.548 de controale, dintre care 24.889 la societăți comerciale, 13.797 la persoane fizice, fiind verificate şi 66.862 mijloace de transport. La activități au participat, în medie, zilnic, 2.045 de polițişti de investigare a fraudelor, de ordine publică, rutieri, de la transporturi, dar şi de la alte structuri de poliție care au constatat 1.279 de infracțiuni, dintre care 870 la Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. De asemenea, polițiştii au aplicat 41.630 de sancțiuni contravenționale, dintre care 7.226 la Legea 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, 300 la O.U.G. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale şi 34.104 la alte acte normative. Valoarea totală a sancțiunilor contravenționale aplicate este de 18.248.918 de lei. În cadrul dosarelor penale şi urmare a contravențiilor aplicate au fost indisponibilizate/confiscate bunuri în valoare de 4.864.781 de lei. Totodată, au fost luate măsuri de confiscare/indisponibilizare față de 84 de mijloace de transport. Ca măsură complementare, în urma neregulilor constatate cu ocazia controalelor efectuate, a fost oprită sau suspendată activitatea la 39 de unități de morărit şi panificație. La activități au fost angrenați şi specialişti din cadrul Gărzii Financiare, A.N.A.F., Direcțiilor Județene pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Direcțiilor Județene de Sănătate Publică şi Autorității Naționale Pentru Protecția Consumatorului.

Articol aparut in Revista Politiei Impact nr. 131 din Noiembrie 2013

Da-ti click pe link-ul de mai sus pentru a descarca revista in format PDF.

Neajunsurile poliţiei de după primul război mondial

Neajunsurile poliţiei de după primul război mondial

opelblitzge-1Odată cu reformele aplicate după 1918 au fost schimbate radical şi structurile sociale şi politice din România, aşa încât toate instituţiile statului au fost supuse unor transformări majore în perioada interbelică. Aşa se face că şi activitatea poliţienească s-a văzut nevoită să se adapteze din mers noilor schimbări, de multe ori respectiva instituţie confruntându-se cu numeroase neajunsuri, ce au fost aduse în atenţia opinie publice de către ziariştii vremii. O problemă stringentă a poliţiei române, pe care presa a ridicat-o în primul deceniu interbelic, se referea la salariile insuficiente care determinau o securitate materială precară, motiv pentru care angajaţii respectivei instituţii să vedeau nevoiţi să renunţe la uniforma de poliţist şi să caute locuri de muncă mai bine plătite, sau, mai grav, să facă unele abuzuri sau să implice poliţia în politică. O altă problemă semnalată şi în presa constănţeană se referea la insuficienţa cadrelor de poliţie, fapt ce a dus la o creştere a gradului de infracţionalitate, în această situaţie aflându-se şi poliţia de la malul mării Practic, extinderea oraşului Constanţa şi creşterea numărului de locuitori comparativ cu perioada de dinainte de război au făcut să se înregistreze o subdimensionare a aparatului poliţienesc.

Aceste aspecte au fost evidenţiate şi în articolul intitulat ”12 sergenţi şi 16 ofiţeri de poliţie”, apărut în numărul 184 al cotidianului local ”Dacia”, în ediţia de vineri, 21 august 1925, material pe care îl redăm integral. ”Se întreabă lumea de ce s-au înmulţit furturile şi spargerile în oraşul nostru şi de ce poliţia nu ia măsuri în consecinţă. Am întreprins o anchetă în această direcţie şi iată ce am stabilit:

Înainte de război, Constanţa nu era nici jumătate din ceea ce este astăzi; avea 25-30.000 locuitori, astăzi are peste 70.000, avea 70 km. străzi, astăzi are peste 100 km.

Avea în schimb pe atunci 60 de sergenţi – notaţi bine şasezeci- astăzi, are abia… doisprezece, cari realmente păzesc oraşul, împotriva legiunilor de apaşi, ce abundă peste tot locul.

Există totuşi, peste patruzeci de sergenţi poliţieneşti, dar în afară de cei 12, restul e plasat pe la domiciile feţelor simandicoase ce-şi păzesc cojocul, pe la instituţiile bancare şi pe la autorităţi.

Mai există la noi, pe lângă cei 12 sergenţi de pază, 16 ofiţeri de poliţie…

Problema sergenţilor frământă, pare-se, de multă vreme pe capii poliţiei de pretutindeni, şi cu toate acestea chestiunea nu poate fi soluţionată. Cu lefurile ce le acordă ministerul internelor, 1500 lei pe lună de sergent, nimeni nu mai îmbrăţişează această meserie periculoasă, iar acei ce se află în slujbe, sunt pe cale de a părăsi, faţă cu greutăţile traiului.

Şi în faţa acestei situaţii, ministerul se încăpăţânează, totuşi, în a nu spori lefurile sergenţilor din oraş.

Dacă aşa e situaţia, ne putem aştepta să rămânem într’o bună zi şi fără puţina pază actuală, pe străzile dosnice şi pe cele ale cartierelor mărginaşe ce zac în întunecime.

Trebue luate în consecinţă măsuri grabnice de îndreptare a lucrurilor şi ca o primă măsură, ar fi de dorit ca sergenţii ce se află pe la domiciliile diferitelor feţe, să fie întrebuinţate exclusiv numai pentru paza oraşului căci acesta le este rostul; sergenţii de oraş sunt plătiţi pentru paza vieţii şi avutului cetăţenilor şi nici de cum să înlocuiască pe servitori.

Propunem apoi, ca în timpul nopţii, paza oraşului să fie complectată cu jandarmi.

Ideia e foarte uşor realizabilă, căci avem aici în oraş, comandamentul unui regiment, iar lefurile ce s-ar fi cuvenit sergenţilor, să fie acordate jandarmilor cari vor fi afectaţi serviciului de pază.

La Bucureşti, mai mult timp s’a recurs la această soluţie şi rezultatele de până acum sunt cum nu se poate mai excelente.

Odată problema pazei oraşului rezolvată, delictele nocturne vor dispare, iar cetăţenii nevoiţi să traverseze noaptea străzile Constanţei nu vor mai trebui să se asocieze în grupuri înarmate pentru a-şi apăra viaţă şi avutul.”

La câteva luni de la publicarea respectivului articol, ziariştii aceluiaşi cotidian au revenit cu un material prin care se încerca reabilitarea poliţiştilor, justificându-le slăbiciunile prin prezentarea salariilor infime încasate de poliţişti. Articolul a apărut pe 20 noiembrie 1925, sub semnătura lui GH. DELAISTRU, cu titlul ”Salariile funcţionarilor de poliţie”, ziaristul având ca sursă de documentare acte oficiale ale ministerului de interne. ”Nici o instituţiune a Statului nu e mai hulită şi mai acuzată astăzi, ca poliţia noastră. A fi poliţist – după mentalitatea de după război- este a fi necinstit- un om rău şi primejdios. Şi totuşi cât de nedrepţi suntem faţă de cei mai nedreptăţiţi dintre toţi slujbaşii Statului! Cei puşi să ne apere avutul şi viaţa; cei mai oropsiţi funcţionari cari nu cunosc nici zi, nici noapte- nici casă nici masă şi nici familie; cei cărora li se cere să fie mai demni şi cinstiţi, sunt retribuiţi cu salarii de mizerie, ce nu permit procurarea unei pâini suficiente. Să discutăm chestiunea intrând în lumea cifrelor culese din… bugetul ministerului de interne: Un poliţai de cl. I-a, cărui astăzi i se cere cel puţin diploma de licenţă în drept, are ca salar de bază 1050 lei, ca şi şefii de serviciu, precum şi inspectorii de poliţie. Cu toate sporurile, cotele şi chiriile, salariul efectiv pe care îl primesc cei enumeraţi mai sus, variază între 3.000 lei – 4.000 lei lunar, comisarii între 2.000- 2.500 lei, iar subcomisarii între 1.600 – 1800 lei. Cu aceste salarii, li se cere funcţionarilor de poliţie să-şi întreţină familiile şi copiii lor în şcoală.

Dacă ţinem seama că înainte de război un sublocotenent era retribuit cu 160 lei lunar, în vreme ce un poliţai de cl.1 primea 500 lei pe lună, vom ajunge la rezultatul ridicol de a constata că retribuţia acestui din urmă, după război, este egală cu a sergenţilor noştri instructori.

Şi nu numai în ce priveşte salariul unei categorii de funcţionari din diferite ministere, are această diferenţiere. Găsim anomalia în chiar sânul ministerului de interne. Aici, prin legea de organizare a comunelor rurale, administratorii de plasă sunt retribuiţi egal cu directorii de poliţie cl. I-a şi II-a, După război însă, administratorii de plasă- deşi cea mai mare parte din ei au fost avansaţi din notari- au fost ridicaţi la salariul de 6.000 lei pe lună (salar de bază 550-650 lei).

Dar să mergem mai departe, chiar în sânul direcţiunei generale a poliţiilor din ministerul de interne, salarizarea este scandaloasă. Subcomisarul de cl. I-a din Capitală, este plătit egal cu un poliţai din provincie, de care îl despart două grade şi şase clase. Ar primi oare un asemenea subcomisar să fie avansat comisar în provincie, unde va avea un salar inferior? Dar nedreptatea apare şi mai strigătoare când pensiunea proporţionalizându-se după salariul de bază, pentru aceiaşi ani serviţi. Sub comisarul din Capitală ese la o pensie cu o cotă superioară pensionarului director de poliţie din provincie.

Nedreptatea fiind strigătoare la cer, ministerul de interne trebe să intervină neîntârziat, punând ordine în salarizarea subalternilor sai din întreaga ţară, pentru ca mizeria în care zac funcţionarii de poliţie îi va aduce la disperare”.

Un an mai târziu, aceeaşi problemă a insuficienţei personalului poliţienesc era adusă în atenţia opiniei publice, încercându-se a se găsi soluţii prntru rezolvarea acestui neajuns, cu atât mai mult cu cât oraşul devenise extrem de nesigur, odată cu creşterea numărului de infractori. O astfel de soluţie a fost aceea de a se apela la sprijinul unei companii de jandarmi pedeştri, fapt prezentat în articolul intitulat ”Pentru paza oraşului”, apărut în ”Dacia”, anul XII, numărul 253, din data de 17 noiembrie1926. ”Problema pazei oraşului nostru, a frământat necontenit- fără însă a se putea soluţiona, într’un fel sau altul – pe cei răspunzători de siguranţa vieţii şi avutului cetăţenilor. Ani îndelungaţi, d. prefect al poliţiei Gr. Ştefu s’a făcut luntre-punte şi cu un personal poliţienesc mai mult ca insuficient, a făcut faţă împrejurărilor.

Totuşi, creşterea numerică a populaţiei, precum extinderea razei oraşului, făcea imposibilă continuarea funcţionărei poliţieneşti în vechile condiţiuni. Graţie demersului pe care d-l dr. AL. Pilescu în calitate de deputat al Constanţei l-a făcut la comandamentul corpului de jandarmerie, pe lângă prefectura de poliţie locală a fost detaşată o companie de jandarmi pedeştri, destinaţi pazei municipiului.

Înregistrăm faptul, ca un succes al d-lui deputat dr. Pilescu, fără să omitem cu această ocazie, meritele d-lui Gr. Ştefu.

Nici trecerea anilor nu a remediat acest neajuns, aşa încât aceeaşi publicaţie făcea un apel pe prima pagină a ziarului, la data de 24 august 1930, prin care se solicita sorirea urgentă a numărului de poliţişti. ”Înregistrăm zilnicnzeci de furturi de toate felurile, iar publicul nu se poate dumiricum nu sunt prinşi abili răufăcători.

Explicaţia este simplă. La un oraş de 80.000 locuitori cu o populaţie flotantă importantă, există o poliţie egală cu aceia dinainte de răsboi, când Constanţa numără abia 35.000 locuitori.

Parlamentarii noştri, au datoria să ceară sporirea urgentă a personalului poliţiei”

Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa

Păziţi-vă buzunarele! Nu daţi satisfacţie şuţilor!

Păziţi-vă buzunarele! Nu daţi satisfacţie şuţilor!

Este recunoscut faptul că furtul din buzunare, alături de prostituţie, sunt considerate unele dintre cele mai vechi meserii din lume. Oprindu-ne strict la hoţii de buzunare, deşi poate părea greu de crezut, aceştia se pot lăuda cu o ”meserie” sigură, de pe urma căreia pot câştiga bani frumoşi, dacă ţinem cont de faptul că, deşi nu au lucrat nici o zi cu acte în regulă, reuşesc să îşi întreţină familiile, să îi dea la şcoală, într-un cuvânt să le asigure traiul de zi cu zi. Nu vrem să facem din acest material apologia hoţilor de buzunare, ci doar să prezentem aspecte din culisele celor ce se ocupă cu aceste infracţiuni, amănunte care să ne ajute să ne ferim în a cădea în plasa acestor indivizi, care parazitează societatea. Cei care ne-au dezvăluit din culisele acestor acţiuni au fost oamenii legii, care au ţinut să ne precizeze că nu trebuie să plecăm de la premisa că doar cei mai prost îmbrăcaţi şi mai închişi la culoare pot da atacul la buzunarele cetăţenilor, ci la fel de bine pot face acest lucru şi persoane prezentabile, bine puse la punct.

E clar că nu oricine poate intra în această tagmă a oamenilor certaţi cu legea. ”Dacă ar fi să facem un portret al acestor infractori, putem spune că dau dovadă de o bună stăpânire de sine, sunt joviali, convingători, se fix uită în ochii persoanei pe care o abordează, iar atunci când nu le iese mişcarea, ştiu repede cum să iasă din situaţia creată, fiind foarte inventivi”, a declarat ag. şef pp. Cătălin Ologu de la Biroul de Investigaţii Criminale (BIC) din cadrul Poliţiei Municipiului Constanţa. Tot de la acesta am mai aflat că toţi şuţii de buzunare respectă cu stricteţe anumite legi nescrise, existând o disciplină strictă în rândul acestora, cum ar fi faptul că niciodată un hoţ nu intră pe un alt ”sector”, decât dacă are permisiunea celui care ”coordonează” respectiva zonă. La fel se întâmplă cu cei care migrează dintr-un oraş în altul, în caz contrar, existând riscul să primească o ”corecţie” din partea concurenţei. Plecând de la aceeaşi idee, că fiecare îşi păstrează ”domeniul de activitate”, nu vom găsi niciodată un şuţ care activează pe mijloacele de transport în comun să operze şi pe stradă, sau în alte locuri publice, mai mult sau mai puţin aglomerate, cum ar fi pieţe, parcuri, biserici.

Comunicarea între şuţi se face folosind un limbaj codificat

Interesant este şi vocabularul folosit de infractori, prin care pot comunica fără teama de a fi înţeleşi de cei din jur. De exemplu, dacă ne aflăm într-un mijloc de transport în comun şi auzim expresia: ”Hai, că s-a cântat!” este clar că băieţii răi au reuşit să subtilizeze un portofel sau un telefon mobil. Şi lista cuvintelor este lungă, aşa încât vă prezentăm doar câteva dintre ele: bărbatul este numit martalog, femeia luată în colimator este denumită şeică, iar dacă se vorbeşte despre un bărbat şi portofelul vizat atunci este folosit termenul de coajă, în timp ce pentru femeia cu poşetă se va folosi cuvântul ploscă. Pentru oamenii obişnuiţi, toate aceste expresii pot părea amuzante şi fără nici o relevanţă, însă pentru cei aflaţi în ”misiune” într-un mijloc de transport, şi aud cuvintele: are coaja la căldură, e clar că mesajul transmis este că victima are portofelul în buzunarul din interior. În schimb, dacă se spune: are coaja la primărie, atunci informaţia este că portofelul se afă într-un buzunar la exterior. În cazul în care nu reuşesc să ”facă” victima, atunci se va spune că omul e ţepos sau arici, iar dacă simt prezenţa unui poliţist, atunci e clar că în autobuz se află o volantă.

Dacă ne referim puţin şi la organizarea hoţilor de buzunare, atunci este bine de ştiut că liderul grupului, cel care dă atacul propriu- zis este denumit cântător, în timp ce celelalte persoanele participante la infracţiune se află la intervenţie. În momentul când se dau jos din mijlocul de transport, niciodată nu rămân grupaţi, fiecare luând-o în direcţii diferite, după care se organizează din nou în urma unui apel telefonic, când stabilesc locul de întâlnire. Nu puţine sunt cazurile în care cel care comite furtul nu împarte banii în mod egal, acest lucru traducându-se în limbajul lor că trăgătorul îi dă fundeni sau apucă să rupă din bani, motiv pentru care băieţii răi se iau la bătaie.

Mai nou, hoţii operează şi pe maxi-taxi

Dacă furturile de pe autobuze erau de notorietate, mulţi preferând să apeleze la maxi- taxi, din considerentul că acestea sunt mai ferite de hoţi, acum nici respectivele mijloace de transport nu mai oferă singuranţă din acest punct de vedere. Din păcate, fenomenul este destul de greu de gestionat de poliţişti, în condiţiile în care microbuzele sunt supraaglomerate, iar ”călătorii” pot cere şoferului să oprească în orice moment, adică imediat după ce a fost furat vreun portofel sau telefon. Chiar dacă unele maxi –taxi sunt dotate cu camere de luat vederi, de multe ori înregistrările nu sunt foarte clare datorită luminii soarelui care afectează claritatea imaginii. Un alt inconvenient ar fi acela că respectivele camere video nu au o capacitate mare de stocare, înregistarea fiind reţinută timp de 24 de ore, iar până se obţin aprobările de vizionare, acestea sunt deja şterse. Tocmai pentru a uşura munca oamenilor legii, aceştia fac apel la cetăţeni ca ori de câte ori sunt victime ale infractorilor să anunţe poliţia, oferind informaţii, în condiţiile în care orice amănunt, aparent neînsemnat poate conduce la identificarea şi prinderea hoţilor.

La curea”, metoda preferată a hoţilor de buzunare

Aşa cum spuneam şi mai sus, cei care ”operează” în mijloacele de transport în comun nu sunt aceeaşi cu cei care acţionează pe stradă, aşa încât putem vorbi de alţi infractori, alte tactci, alte metode. Una dintre metodele folosite este cunoscută ca fiind metoda ”la curea”, care constă în scuturarea victimei de curea, de haine, aşa încât hoţul să poată sustrage portofelul. Poate că metoda nu pare una de succes, în condiţiile în care nimeni nu ar sta să fie ”scuturat”, însă acţiunea are finalul scontat atunci când se vine cu un scenariu bine pus la punct. De exemplu, infractorul se duce la un bărbat şi i se adresează familiar cu întrebarea: ”Ce faci, prietene?” Bineînţeles, este privit cu uimire şi neîncredere de către interlocutor, moment în care i se dau explicaţii, aşa încât să pară cât mai convingător, apelând la poveşti de genul: ”am fost colegi în port şi ieşeam la un pahar cu frati-miu”, sau ”am fost la tine cu frati-miu, acum câţiva ani, să îţi zugrăvim şi mi-am uitat canciogul”. Apoi, scenariul continuă cu o improvizaţie de genul: dacă te mai iei de frati-miu uite aşa îţi fac, şi urmează scuturarea de rigoare, care se lasă cu furtul portofelului, sau dacă se foloseşte varianta cu zugrăvitul, supărarea vine de la canciogul uitat şi care trebuie înapoiat, căci, în caz contrar victima va fi aprig scuturată şi i se face o demonstraţie pe viu, soldată cu acelaşi subtilizat de portofel. Indiferent dacă hoţul a intrat în posesia portofelului sau tentativa a eşuat, la final se recunoaşte confuzia, după care victima este bătută pe umăr şi împinsă de la spate, să ia viteză dacă se poate, iar hoţul pleacă grăbit în direcţia opusă. Sunt cazuri reale, în care oamenii simpli au fost păgubiţi de sume importante de bani.

Metoda ”la curea”, actualizată de hoţi

Un caz asemănător s-a petrecut la data de 27 august 2013, când poliţiştii din cadrul Biroului Investigaţii Criminale au fost sesizaţi de către un cetăţean, cu privire la faptul că, o persoană necunoscută i-a sustras portofelul din buzunar. De data aceasta, partea vătămată a fost abordată de un bărbat, care i-a distras atenţia sub pretextul că un prieten de al său a suferit o fractură a piciorului, s-a aplecat asupra acestuia indicându-i cu mâna zona fracturii, moment în care i-a sustras din buzunarul stâng al pantalonilor un portofel ce conţinea actul de identitate, permisul de conducere, carduri de cumpărături şi sumele de 540 lei şi 500 de euro, cauzându-i un prejudiciu total de 3000 lei. În urma investigaţiilor efectuate, poliţiştii Compartimentului Furturi din Buzunare şi Poşete, Biroul de Investigaţii Criminale, l-au identificat pe D. Aurel, de 53 de ani, din Medgidia, suspect de comiterea faptei. Acesta a fost prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa cu propunere de arestare preventivă, propunerea fiind respinsă şi dispunându-se obligarea învinuitului de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru o perioadă de 30 de zile.

 

Turiştii străini, cei mai vânaţi de hoţi

O altă categorie ”vânată” de hoţi este cea a turiştilor străini care ajung în oraş odată cu acostarea navelor de croazieră. Infractorii mizează pe faptul că cei care vin să ne viziteze oraşul sunt pensionari, oameni în vârstă de bună credinţă, care pot fi uşor intimidaţi cu o legitimaţie falsă, în baza căreia pretind a fi poliţişti. Sub pretextul ”vrem să vă verificăm actele, paşapoartele, portofelele pentru a ne asigura că nu sunteţi traficanţi de droguri”, mai mulţi turişti au căzut în plasa infractorilor, în limbajul cărora turiştii străini sunt denumiţi centauri. Pentru a nu cădea victime ale infractorilor, oamenii legii le recomandă străinilor să opteze doar pentru excursii de grup. De asemenea, s-au luat măsuri pentru a contracara acest fenomen, în zonele respective existând mai mulţi poliţişti, iar în cazul în care s-a petrecut un astfel de incident, victimele au ocazia să le identifice din albumele create, existând o bază de date cu cei care se ocupă cu aşa ceva. Mai mult decât atât, poliţiştii constănţeni au organizat numeroase acţiuni, în cadrul campaniei de prevenire derulate la nivel naţional sub denumirea ”Săptămâna prevenirii criminalităţii”. Astfel, cu ocazia acostării în Portul Constanţa a două nave de pasageri, având la bord aproximativ 5.000 turişti străini, care au vizitat atât principalele obiective turistice din judeţul nostru, cât şi din ţară, poliţiştii din cadrul Serviciului de Poliţie Transporturi Maritime, împreună cu Garda de Coastă şi cu sprijinul Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa S.A., au organizat şi efectuat, în data de 26 septembrie a.c., o acţiune de prevenire, în incinta Portului Constanţa, la terminalul de pasageri. Poliţiştii au înmânat flyere cu recomandări preventive, atât în limba română, cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională, astfel încât vizita turiştilor să fie lipsită de evenimente neplăcute. Scopul principal a fost acela de informare cu privire la măsurile minime de autoprotecţie, pe care aceştia trebuie să le adopte, pentru a nu deveni victime ale infractorilor, recomandările având un caracter proactiv. Concret, turiştii au fost sfătuiţi să nu se angajeze în discuţii cu persoane necunoscute, să verifice cu atenţie actele persoanelor ce susţin că au calităţi oficiale, să nu îşi lase bagajele nesupravegheate, să îşi ţină portofelul în buzunarul interior, cât mai aproape de corp, şi să privească întotdeauna în jurul lor în momentul în care scot banii.

Hoţi arestaţi

Una dintre victime a fost un francez de 76 de ani, care făcea un tur al României, cu rulota, împreună cu soţia şi încă un cuplu, a avut parte, miercuri, 25 septembrie a.c, de un incident nefericit. Francezii au fost acostaţi de trei indivizi, dintre care unul s-a dat drept comisar de poliţie, le-a arătat o legitimaţie falsă, după care le-a cerut portofelele la control şi actele, pentru a se asigura că nu sunt implicaţi în afaceri cu droguri. Turiştii au fost receptivi la solicitarea impostorilor şi le-a oferit portofelele şi actele. În momentul când verifica portofelul victimei, falsul poliţist i-a sustras 1.000 de euro din el, după care au fost restituite portofelele şi actele, sunându-le că sunt liberi să plece întrucât asupra lor nu planează nici o suspiciune. Abia după ce francezul a constatat lispa banilor, şi-au dat seama de înscenarea hoţilor, reclamând furtul la poliţie. Conform spuselor ag. şef pp. Cătălin Ologu de la Biroul de Investigaţii Criminale (BIC), un echipaj din cadrul BIC s-a deplasat la locul indicat de păgubit şi, în scurt timp, suspectul a fost reţinut. Bărbatul se numeşte Molis Suliman, de 41 de ani, din Constanţa, şi este suspectat de comiterea altor furturi prin aceeaşi metodă, denumită ”şmen”, sustragerea unei sume de bani în momentul în care sunt număraţi, fără ca păgubitul să realizeze acest lucru. Molis Suliman a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, sub acuzaţiile de furt calificat şi uzurpare de calităţi oficiale. Lucrătorii BIC continuă cercetările pentru identificarea celorlalţi doi suspecţi.

Folosind acelaşi scenariu, alte două persoane au fost victimele unei incident asemănător. Incidentul s-a petrecut joi, 10 octombrie, în jurul orei 13.30, în Portul Tomis din Constanţa. Este vorba de doi turişti din Germania, soţ şi soţie, care au ajuns în Portul Constanţa la bordul navei de croazieră „Artania”. Aceştia au fost abordaţi de o persoană necunoscută, care prin uzurparea de calităţi oficiale, a sustras un portofel ce conţinea o sumă de bani şi documentele personale. Din păcate pentru impostor, în portofelul victimei nu exista decât suma de 12 euro. În urma cercetărilor efectuate de poliţiştii Biroului de Investigaţii Criminale a fost identificat un suspect, în persoana lui Izmet S., de 50 ani, din Constanţa. Pe numele acestuia a fost emisă Ordonanţă de reţinere pentru 24 ore, urmând să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa cu propunere de arestare preventivă.

Demn de menţionat este faptul că majoritatea furturilor reclamate de victime la poliţie au fost soluţionat în scurt timp, şi asta datorită profesionalismului poliţiştilor din cadrul Compartimentului Furturi din Buzunare şi Poşete, Biroul de Investigaţii Criminale.

Camelia UNGUREANU