politie

Poliţie şi birocraţie

După cum se observă şi din această pagină, niciodată nu am fost certat cu scrisul, nu am tras cu lene condeiul pe hârtie, mi-a fost drag să aştern cuvinte, propoziţii, fraze pe care să le pot citi eu, pe care să le poată citi alţii. Cu toate acestea, scrisul în extrem, peste măsură, m-a enervat întotdeauna, mai ales când ştiam că nu este nevoie de el. Să fii poliţist, mai ales unul de teren, şi să ţi se ceară hârtii pentru fiecare pas pe care îl faci, iată un adevăr care devenise frâna în calea muncii noastre încă din tinereţea mea de poliţist. Dar pe atunci volumul de hârtii pe cap de poliţist nu reprezenta nici zece la sută din cel de acum. Au simţit asaltul hârtiilor, la vremea aceea, chiar şi ruşii, care la unul din congresele partidului lor şi-au propus reducerea birocraţiei, iar ai noştri s-au hotărât să elimine fenomenul într-un mod original: ne-au „subţiat” cota de hârtie atât de mult încât cel mai tare poliţist a devenit acela care avea cunoştinţe la Fabrica de Celuloză şi Hârtie, existentă pe vremea aceea în Constanţa. Ori de câte ori se ridica problema prin şedinţe şefii de la prezidiu o considerau de luat în seamă, fiecare găsindu-i câte un efect nociv, dar rămânea scrisă în procesul-verbal şi murea cu timpul neluată în seamă. (Chiar aşa, că tot vorbim de birocraţie şi hârtie consumată aiurea, dacă documentul respectiv se numeşte proces-verbal de ce mai trebuie să fie şi scris?). Atunci eu am zis, iar colegii mei au fost de acord: Va revoluţiona poliţia acela care va reuşi să înlăture din aparat hârtiile, să le micşoreze volumul şi să le scurteze circuitul. Din păcate nu a existat până în prezent acel „revoluţionar” care să numească un om deştept şi cu experienţă, în stare să disece procesele din sistemul poliţienesc, să vadă câte hârtii se fac fără rost şi să le „toace” fără milă.

Aveam noi şi argumente când pusesem gând rău hârtiilor şi mişcării lor. În afară de cunoscuta părere că „birocraţia taie pădurile patriei”, că se cheltuie bani pentru birotică (iată, între timp s-a inventat şi această adevărată industrie), argumentul forte era timpul. Timpul poliţienesc. Pentru că dacă cineva stă în birou o oră pentru a întocmi un raport, mai mult sau mai puţin util, postul lui dintr-un loc de interes pentru poliţie şi cetăţeni rămâne descoperit. Adunând aceste ore de rapoarte, socoteam noi atunci, înseamnă, la nivel macro, unul din oraşele mari ale ţării fără poliţie. În plus, acea hârtie inutilă trebuia citită şi rezoluţionată de un şef, care pierdea şi el timp cu asta, trebuie înregistrată şi expediată prin corespondenţă de altcineva etc., pentru ca ea să ajungă la un domn „de sus”, a cărui funcţie abia s-a creat şi care nu prea ştie ce are de făcut, care o capsează şi o pune într-un dosar cu şină agăţat în biblioraft, urmând să o mai scoate de acolo atunci când trebuie să o arhiveze. Căci e normal, nu? Domnul „de sus” trebuie să-şi justifice şi el activitatea şi, mai ales, salariul. De multe ori procesul nu se opreşte aici, pentru că hârtiile se adună, dospesc, cresc în volum, şi atunci domnul face o mulţime de alte rapoarte pentru a se mai crea o funcţie, căci este nevoie de cineva care să le aranjeze şi să le… aerisească.

Ce este mai rău, este că birocraţia nu apasă pe umerii cetăţenilor doar indirect, prin efectele pierderii timpului poliţiştilor prin birouri, ci şi direct. Pentru că vine omul cu o petiţie la poliţie şi ofiţerul de serviciu i-o citeşte şi îi spune: Nu e bine! Trebuie să mai anexaţi şi un o cerere după formularul X. Este modelul afişat pe tabla din sala de aşteptare. Să nu-mi spuneţi că nu aţi ştiut de acest model, pentru că şi la noi a sosit doar de câteva zile. Pleacă omul acasă, pentru că nu oricine este pregătit şi în stare să mai facă o cere în sala de aşteptare şi vine peste cinci zile când un alt ofiţer de serviciu îi spune: Nu e bine! Formularul X era greşit, aşa că s-a scos. În locul lui s-a introdus formularul Y. Aşa că faceţi dumneavoastră o cerere după acest model!

Poate unii dintre dumneavoastră consideră exagerat acest exemplu, vă ziceţi că trăim în era calculatoarelor, a petiţiilor on-line, a plăţilor şi corespondenţei electronice, când şi copii, sau mai ales copii, se joacă, nu alta, cu calculatoarele. Aşa este, s-au introdus calculatoare şi la poliţie, dar nu s-a renunţat peste tot la hârtii. La hârtiile inutile, mă refer, nu la cele necesare muncii. Mi-a povestit cineva foarte apropiat şi în care am deplină încredere cum a încercat să depună un set de acte la poliţie pentru o anumită problemă, iar poliţistul care primea aceste documente i-a cerut să vină cu ele după ce le face un opis, în care să scrie la ce pagină se găseşte fiecare din cele 5 documente de câte o pagină, pe care el să confirme că este aşa, că la pagina 3 se găseşte documentul care trebuie să fie la pagina 3 şi nu cel de la pagina 4. Şi nu cred că vreun şef a cerut asta, dar este grea viaţa de birou, aşa că respectivul trebuia să şi-o mai uşureze niţel.

Cu toate astea, eu încă mai sper că se va găsi cineva care să se întrebe de ce pe zi ce trece se împuţinează numărul poliţiştilor din stradă în detrimentul celor din birouri. Poate că astfel va ajunge şi la capitolul „Birocraţie” şi va pune o minte inginerească să micşoreze acest mediu al hârtiilor din poliţie.

 

                                                Cms. sef. (r )

                                                            Adrian Nicola  

Rectorul şi prorectorul Universităţii „Ovidius”, după gratii pentru fapte de corupţie

Anchetele procurorilor şifonează imaginea învăţământului superior constănţean

Rectorul şi prorectorul Universităţii „Ovidius”, după gratii pentru fapte de corupţie

Imaginea Universităţii „Ovidius” Constanţa a avut mult de suferit după ce atât fostul rector, prof. univ. dr. Tiberius Dănuţ Epure, dar şi cel ce i-a urmat la conducerea universităţii, fostul ordonator interimar de credite, prof. univ. dr. Gabriela Stanciu, au fost acuzaţi de fapte de corupţie. Cei doi sunt cercetaţi de DNA pentru luare de mită, motiv pentru care au fost suspendaţi din funcţie, urmând a fi demarate procedurile pentru alegerea unui nou rector al Universităţii, alegeri ce vor putea avea loc în trei sau şase luni, conform legislaţiei. Conform informaţiilor comunicate de DNA, Tiberius-Dănuţ Epure este al patrulea rector român care ajunge în faţa instanţei, însă este primul care este acuzat de luare de mită. Ceilalţi trei, proveniţi din alte trei centre universitare din ţară – Bucureşti, Iaşi şi Oradea, au fost cercetaţi pentru abuz în serviciu, tentativă la infracţiuni care ar fi prejudiciat bugetul UE, înşelăciune, fals intelectual, uz de fals şi fals material în înscrisuri oficiale.

Întreg scandalul în mediul universitar constănţean a izbucnit pe 30 iulie 2013, când rectorul Tiberius Dănuţ Epure a fost reţinut de procurorii DNA pentru comiterea a trei infracţiuni de luare de mită, fiind arestat preventiv pentru 29 de zile. Potrivit procurorilor, Epure a primit de la o persoană, în cursul lunii august a anului trecut, 1.000 de euro, prin intermediar, pentru a facilita admiterea fiicei celui de la care a primit banii la Facultatea de Farmacie, pe un loc destinat cetăţenilor străini.

De asemenea, în iulie 2013, Tiberius Epure ar fi pretins, atât direct cât şi prin intermediar, de la două persoane, 9.000 de euro pentru a pune la dispoziţia unor candidaţi la examenul de admitere la Facultatea de Farmacie subiectele la disciplinele de concurs. Din banii pretinşi în iulie, Epure a primit 4.000 de euro, după care a remis unuia dintre candidaţi subiectele şi rezolvările acestora la disciplinele biologie şi chimie. Anchetatorii susţin că, la pretinderea şi primirea sumei de 4.000 de euro, rectorul Universităţii “Ovidius” a fost ajutat de către Stere Tala, care a intermediat relaţia cu persoana care a dat suma de bani.

Confom declaraţiilor apărătorului fostului rector Tiberius Dănuţ Epure, denunţătorul în cauză este Gheorghe Ţarălungă, fostul decan al Facultăţii de Farmacie din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa, care i-ar fi făcut clientului său „o serie de şicane”. De asemenea, avocatul a menţionat că profesorul universitar i-a denunţat, odată cu Epure, pe prorectorul instituţiei de învăţământ superior şi pe decanul Facultăţii de Chimie. 

Cariera lui Tiberius Dănuţ Epure în cadrul Universităţii „Ovidius” se pare că s-a încheiat, dacă ţinem cont de faptul că, pe 18 septembrie a.c., Senatul respectivei universităţi a decis desfacerea contractului de muncă. În baza Secţiunii 3 a Codului Muncii „Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului”, Art. 61: „Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii: b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală”.

De precizat că, Tiberius Dănuţ Epure a fost timp de trei ani decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii „Ovidius”, iar în anul 2012, la 41 de ani, acesta devenea rector al celei mai mari universităţi de stat constănţene.

 

Fostul prorector, cercetat în acelaşi dosar cu prof. univ. Epure

 

Când lucrurile păreau că au revenit la normalitate în cadrul Universităţii ”Ovidius”, conducerea instituţiei de învăţământ de la malul mării fiind asigurată de prorectorul Universităţii “Ovidius” Constanţa, Gabriela Stanciu, care avea atribuţii de rector după arestarea lui Dănuţ Tiberius Epure, un nou scandal a zguduit universitatea, după ce

şi prorectorul a fost cercetat pentru corupţie şi suspendat din funcţie după ce a luat mită de la o persoană pentru a-i da răspunsurile pentru admiterea la Farmacie.

În ancheta lor, procurorii DNA au stabilit că în luna iulie 2012, prorectorul Gabriela Stanciu a primit suma de 1.500 euro de la Lucica Toader, o femeie care a dat respectiva sumă pentru a asigura fetei sale un loc la Facultatea de Farmacie. Astfel, candidatei i-au fost furnizate subiectele de concurs selectate de la chimie şi răspunsurile corecte pentru cele 50 întrebări de la Biologie. Rezultatul a fost cel scontat, fiica Lucicăi Toader fiind admisă pe locurile cu taxă la respectiva facultate. Pentru fapta lor, Gabriela Stanciu şi Lucica Toader sunt urmărite penal de DNA, fostul prorector fiind acuzat de luare de mită şi de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii. De cealaltă parte, Lucica Toader este învinuită de infracţiunea de dare de mită.

Dar iată comunicatul DNA: Cu referire la cauza penală mediatizată prin comunicatul nr. 709 din 30 iulie 2013, privind fapte de corupţie reţinute în sarcina rectorului Universităţii „Ovidius” din Constanţa, Biroul de Informare şi Relaţii Publice este abilitat să comunice următoarele: Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au dispus începerea urmăririi penale faţă de: STANCIU GABRIELA, prorector al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, care în prezent exercită atribuţiile de rector al universităţii menţionate, în sarcina căreia s-au reţinut infracţiunile de luare de mită şi de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii; TOADER LUCICA, persoană fără calitate specială, în sarcina căreia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită. Din rezoluţia de începere a urmăririi penale a rezultat faptul că există date şi indicii temeinice potrivit cărora, în luna iulie 2012, învinuita Stanciu Gabriela, în calitate de prorector al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, a primit suma de 1.500 euro de la Toader Lucica pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi pentru a-i pune la dispoziţie subiectele şi răspunsurile corecte la examenul de admitere la Facultatea de Farmacie. Concret, în schimbul banilor, învinuita Stanciu Gabriela a pus la dispoziţia învinuitei Toader Lucica, anterior examenului, subiectele de concurs selectate la disciplina chimie, iar pentru disciplina biologie, răspunsurile corecte pentru fiecare din cele 50 de întrebări. În urma remiterii celor 1.500 de euro, primirii subiectelor şi răspunsurilor de concurs, fiica învinuitei Toader Lucica, a fost admisă pe locuri cu taxă la Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa. În cauză s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi ţara pe o perioadă de 30 de zile faţă de învinuita Stanciu Gabriela, precum şi obligaţia de a nu exercita funcţia de prorector, în conformitate cu prevederile art. 1451 rap. la art. 145 al.12 lit. f din Codul de procedură penală. Facem precizarea că începerea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

Imediat după scandal, procurorii DNA au anunţat că efectuează acte de urmărire penală şi faţă de alte persoane, nefiind exclusă şi cercetarea faţă de decanul Facultăţii de Farmacie, Rodica Sîrbu.

 

Camelia UNGUREANU

AL DOILEA JOB

 

Am aflat luna trecută din media că “Poliţiştii au primit cale liberă de la Agenţia Naţională de Integritate să se angajeze în sectorul privat sau să-şi deschidă PFA-uri, având grijă, însă, ca al doilea loc de muncă să nu aibă nicio legătură cu atribuţiile pe care le au când îmbracă uniforma statului”. Reprezentanţii unuia din sindicatele poliţiştilor a cerut punctul de vedere al ANI „…deoarece reprezentanţii serviciilor Resurse Umane oferă informaţii greşite poliţiştilor, spunându-le că încalcă Statutul Poliţistului dacă desfăşoară activităţi remunerate în sectorul privat”. S-a răspuns că, potrivit Legii 284/2010 funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat „care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile executate ca… funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului.” Iar ziaristul adaogă faptul că sindicaliştii sunt de părere că „luarea unui al doilea job ar putea fi răspunsul pentru înlăturarea corupţiei”

În finalul articolului chiar şeful sindicaliştilor afirmă: ”Noi nu suntem de acord cu ideea unui al doilea loc de muncă pentru poliţişti…”.

Exact în clipa aceea mi l-am închipuit pe poliţistul Ics O. Igrecescu stând la birou, cu fişa postului în dreapta şi nomenclatorul de meserii în stânga, căutându-şi un al doilea job, care să nu intre în incompatibilitate cu primul. Aglomeratorist, începe el căutarea. Animator. Ha-ha! Asta-i chiar bună. Ce ar zice şeful meu văzându-mă cum îmi arăt muşchii într-un club de noapte? Şi nici nu intră în contradicţie cu fişa postului. Din aia nu rezultă că primeşti bani ca să te fâţâi mai mult sau mai puţin dezbrăcat, dar nici că în timpul serviciului nu ai voie să te dezbraci. Arhondar, baby sitter. Ar merge. Oricum avem sarcini atât de multe încât zice lumea că suntem „moaşe comunale”. Cap de masă, cărăuş, ciontolitor circulatorist. Pentru mine merge asta cu circulatoristul, doar nu lucrez la rutieră ca să fiu incompatibil. Cizelator. Nu e de mine, că nu sunt şef. Şi conceptor, tot pentru şefi merge. Debitor-eboşator… Parcă aia cu debitatul s-a cam învechit. Defectolog. Cam multe se potrivesc şefilor. Degustător. Asta e „valabilă” pentru agenţii de circulaţie. Vine omul la serviciu mirosind a vin. Şeful sare cu fiola pe el: Ştii că nu ai voie să consumi băuturi alcoolice înainte de intrare şi în timpul serviciului? Ştiu, răspunde omul refuzând să sufle în fiolă. Şi nu am consumat. Am dus vinul până la papilele gustative şi apoi… Până să afle „cel mare” că degustătorii nu beau, se aude până dincolo de minister. Exarh, fascinar, figurant. Se duce copilul la şcoală şi-l întreabă învăţătoarea: Ionele, ce lucrează tatăl tău? Figurantul de tata, răspunde piciul, este poliţist. Sună a banc, nu? Ghemuitor, haham, hatip, jonctor, legător de sarcină. Asta cred că este pentru medicii militari, că trebuie ceva cunoştinţe. Bătător? Hai nu! Asta chiar e bună! Mai ales că în anumite ceasuri din slujbă probabil ai fi pus să lucrezi „ca la poliţie”. Şi să te prezinţi aşa: poliţistul Vasilică, în timpul liber de meserie „bătător”. Machior? Machior nu! Mai „macheşte” omul, dar în niciun caz până ajunge „profesionist”. Majghian, marangoz călăfătuitor. Asta cred că au băgat-o special pentru poliţiştii din Calafat. Să fie la ei, acolo! Melamed, melanjorist, nămolar. Iar asta e pentru cei de la Techirghiol şi pentru cei de la Eforie. Dar şi pentru băieţii şi fetele de la ţară, de la rurală. Tot nămolul din lacurile Techirghiol, Tuzla şi Nuntaşi nu face la un loc cât cel de pe uliţele câtorva comune de la noi. Dacă le dă şi bani în plus pentru meseria de nămolar, mai merge. Nursă de psihiatrie. Te duci la şef la 16,05: ”Vă rog să-mi daţi voie să plec, pentru că la 16.30 trebuie să fiu la celălalt serviciu. Sunt nursă.” „Ce eşti?”, întreabă şeful. Nursă la psihiatrie. A doua zi te caută cu „personalul” de la Palazu Mare să vadă dacă eşti „cu capul”.

Bulă a fost minciună, iar Garcea un mic copil pe lângă ce subiect de banc inepuizabil ar fi poliţistul cu mai multe joburi. Dacă l-ar înjosi numai asta pe poliţist, că se fac glume pe seama muncii lui cinstite, tot n-ar fi mare lucru. Dar în loc să stopeze corupţia, cum spunea ziarul, ruperea poliţistului în două ar creşte şi mai mult posibilitatea celor necinstiţi de a deveni şi mai necinstiţi. Refuz să crede că pentru poliţistul-taximetrist sau agent de pază se încearcă elaborarea unei legi care să-i scoată pe poliţişti din statutul lor, din codul lui deontologic, din mândria lor de oameni cinstiţi. Sindicalistului obişnuit din poliţie nu i-a reproşat nimeni că în timpul liber face pe frizerul la prieteni şi cunoscuţi în garsoniera strâmtă moştenită de la părinţi. Şi nici că în curte creşte prepeliţe, melci, struţi sau chinchila. Eu cred că o asemenea lege ar fi pentru acea parte de funcţionari publici cărora nu le mai ajunge timpul pentru cheltuitul banilor, nu mai au loc de vize spre ţări exotice prin paşapoarte, iar SUV-urile li se par prea mici.

Pe de altă parte cred că nu toţi poliţiştii ar fi la fel de avantajaţi de această măsură. S-ar crea discrepanţe mari, vizibile, pe nedrept, între veniturile unora şi ale altora. Poliţiştii de la Cerchezu, Dobromir, Vulturu sau Gîrliciu nu ar găsi un al doilea job la fel de uşor şi bine plătit ca cei de la Mamaia, Constanţa sau Mangalia pentru simplul motiv că acolo economia este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire, vorba cuiva. Să presupunem însă că ar găsi. Tehnician veterinar, să zicem, că nu vine în niciun fel în contradicţie cu fişa postului şi am pus băşcălia deoparte. Unde merge el atunci când taurul de la societatea la care are al doilea job şi-a rupt piciorul, în comună o bătrână a fost tâlhărită, iar el este singur la post? Serviciu este şi unul şi celălalt, ambele la fel de importante. La cel mai bine plătit? Atunci care este al doilea job? Cine va putea să stea după fiecare poliţist în parte pentru a şti exact ce face el acolo unde a fost angajat, dacă este sau nu în contradicţie cu fişa postului de la poliţie? Poate ea, acea fişă a postului, să fie atât de mare, de cuprinzătoare, încât să „despartă apele”? Adică să spună cu care dintre sutele de meserii este compatibilă sau nu? Pentru a le compara ar fi nevoie de fiecare fişă a postului de la al doilea job care, de fapt, este confidenţială.

Ştiu că este nevoie de bani mai mulţi în aproape toate familiile de poliţişti, îi cred în stare să se sacrifice pentru ei muncind până la epuizare, dar nu cred că aceasta este soluţia. Sindicatele şi toţi aceia care spun că le doresc binele trebuie să lupte pentru obţinerea unor salarii de poliţist mai bune, care să le asigure un trai decent, nu să-i facă „slugă la doi stăpâni”, cum se spune în popor.

Şi pentru că noi, poliţiştii, am fost capabili întotdeauna să facem haz de necaz, am să închei cu un banc pe această temă. Cică poliţistul, în timpul liber, lucra 3-4 ore pe un stivuitor într-un depozit pentru că banii din salariu nu îi ajungeau. Patronul îl plătea, dar contract de muncă nu-i făcuse, aşa cum se mai obişnuieşte. Noaptea, fiind în patrulă, îmbrăcat în uniforma de poliţist, vede un lucrător din depozitul respectiv, având faţa vopsită cu cremă neagră, sărind gardul depozitului cu un sac în spate. Stai! Ce faci aici? strigă poliţistul. Ce să fac, colega? răspunde hoţul. Îmi completez şi eu veniturile ca dumneata. Adică tot… „la negru”, zice el arătându-i poliţistului cu degetul arătător obrazul.

Cms. şef ( r )

Adrian Nicola