prostitutie

Bordel în Medgidia: O minoră era obligată să se prostitueze – proxeneţii arestaţi

Un bărbat din Medgidia şi-a transformat imobilul în care locuia într-un adevărat bordel, de pe urma căruia câştiga sume importante de bani, prin exploatarea sexuală a cinci tinere, dintre care două minore. Cazul a intrat în atenţia oamenilor legii la sfârşitul lunii mai, când poliţiştii au primit mai multe informaţii cu privire la faptul că numitul Arapi Dumitru, zis Nea Miti, din municipiul Medgidia, obţine foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către mai multe tinere cărora le pune la dispoziţie locuinţa sa în acest scop. minore După trei luni de filaj, poliţiştii din Medgidia sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, cu autorizarea Judecătorului de Drepturi şi Libertăţi din cadrul Judecătoriei Medgidia, şi având sprijinul tehnic permanent al Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa, au reuşit să prindă în flagrant, la data de 24 septembrie a.c., pe Arapi Dumitru în timp ce a primit suma de 400 de lei de la doi investigatori sub acoperire, în schimbul oferirii a două prostituate pe care acesta le găzduia de mai multe luni în locuinţa sa şi pe care le determina să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi. În urma percheziţiei domiciliare, la locuinţa lui Arapi Dumitru au fost identificate cinci tinere, între care două minore, precum şi inculpatul Răducan George. Asupra uneia dintre tinere a fost găsită suma de 100 lei, bani despre care aceasta a declarat că i-a primit de la un client cu scopul de a întreţine raporturi sexuale cu aceasta.

 Tinerele aveau între doi şi opt clienţi pe zi

  La locuinţa inculpatului Arapi Dumitru au fost găsite bancnotele marcate cu titlul „proxenet” precum şi prezervative nefolosite şi folosite, telefoane mobile, bani. Din probele administrate, reiese că persoanele de sex feminin au practicat prostituţia întreţinând relaţii cu mai mulţi clienţi (între doi şi opt clienţi zilnic pentru fiecare dintre ele) la domiciliul inculpatului Arapi Dumitru, cel care le punea la dispoziţie locuinţa sa şi le procura clienţi.

  Conform înţelegerii dintre prostituate şi inculpatul Arapi Dumitru, acesta primea jumătate din banii obţinuţi din prostituţie precum şi suma de 50 lei pe lună de la fiecare dintre fete pentru plata consumului de apă. De asemenea, din probele administrate reiese faptul că inculpatul Răducan George a constrâns-o prin violenţă pe una dintre persoanele de sex feminin, minoră în vârstă de 17 ani, să se prostitueze, iar banii obţinuţi de aceasta erau împărţiţi în mod egal de către inculpaţii Arapi Dumitru şi Răducan George, acesta din urmă fiind consumator de ţigări etnobotanice fapt pentru care avea nevoie de bani pentru a şi le procura, el nerealizând alte venituri.

  Inculpaţii Arapi Dumitru şi Răducan George au fost reţinuţi, la data de 24 septembrie 2014,  prin ordonanţă de către Poliţia municipiului Medgidia. La data de 25 septembrie 2014, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia a formulat propunere de arestare preventivă a celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 C.pen. cu aplic. art. 35 C.pen.. Ambii inculpaţi au negat faptele reţinute în sarcina lor. Inculpaţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la o hotărâre penală definitivă de condamnare.

Prostituţia în perioada interbelică (II)

 

bordel      Problemele generate de flagelul prostituţiei au continuat să fie aduse în atenţia opiniei publice în anul 1931, scandalurile legate de acest subiect fiind considerate că au ajuns la apogeu, presa vremii apreciind că oraşul de la malul mării s-a transformat într-o ”cetate a destrăbălării” în condiţiile în care cartiere întregi din partea de nord a oraşului au fost invadate de prostituate.  Aceste aspecte au fost redate în cotidianul ”Dacia” anul XVIII, numărul 76, din data de  21 Mai, 1931, în cadrul rubricii Probleme  locale, sub semnătura U.HALL, având titlul ”Traficul cu oltenii şi scandalul cu prostituţia”. ”(…) Scandalul cu prostituţia a ajuns la apogeu. Cartiere întregi în partea de nord a oraşului sunt invadate de femei fără profesiune – cum sunt botezate prostituate, după noua lege sanitară – străzile: Tache Ionescu, general Cernat, general Manu, Al. Lahovari, Rahovei, Cuza Vodă şi multe altele sunt transformate în bordele. Toţi chiraşii caselor din acest cartier au emigrat în alte străzi. Au rămas doar proprietarii cari vrând nevrând sunt obligaţi să-şi închirieze casele prostituatelor, în unele case cum e cea din Daciei 7, comerţul cu minorele e practicat întro largă măsură. Agenţii acestor case mişună în întreg oraşul strângând femei de bună condiţiune socială şi chiar şcolăriţe. Dar, afară de toate acestea, scandalul din centrul oraşului a prefăcut Constanţa într’o cetate a destrăbălării. Într-o singură piaţetă care nu-i mai mare de câteva sute de metri pătraţi şi care nu-i înconjurată decât de zece clădiri sunt nu mai puţini de cinci lupanare, (n.r. bordeluri), unde atât localnicii cât şi străinii sunt târâţi de prostituate.

  Dela orele şapte seara în sus, centrul, dominat de cetatea poetului Ovidiu şi de palatul municipal, se transformă într-un imens bordel. Numărul prostituatelor, sub auspiciile societăţii ”Arta”, creşte din zi în zi şi tinde ca odată cu venirea sezonului să ajungă să întreacă numărul locuitorilor onorabili din aceste urbe. În timpul serii, femeile cinstite sunt de multe ori acostate şi confundate cu cocotele de carieră, ceea ce dă de multe ori loc la altercaţii şi agresiune.

   Ne întrebăm cât timp va mai ţine acest scandal, până când poliţia de moravuri va sta cu mâinile în sân  şi până la câte zeci de mii se va urca numărul prostituatelor la Constanţa.

    Şi pentru că autorităţile de atunci au luat act faţă de situaţia prezentată de ziariştii  cotidianului ”Dacia”, aşa încât poliţiştii de la moravuri s-au mobilizat imediat şi au organizat mai multe razii în urma cărora au fost identificate mai multe prostituate, publicaţia a revenit cu acest subiect.  Astfel, pe 24 mai 1931, apărea articolul, sub aceeaşi semnătură, cu titlul ”Cuiburile de prostituţie din Constanţa – Mii de prostituate populează cartierele de nord ale oraşului”. Materialul încuraja acţiunile oamenilor legii, dar în acelaşi timp dezvăluia opiniei publice că acţiunile întreprinse sunt insuficiente raportat la cât de extins este acest flagel al prostituţiei, femeile de moravuri uşoare nu au renunţat la preocupările lor neortodoxe, acestea continuându-şi activitatea sub paravanul societăţilor care prestează diferite activităţi artistice, mai exact coregrafice. ”Într-un număr trecut al ziarului nostru am descris numai o mică parte din scandalul ce-l constitue prostituţia în localitate. Campania noastră a avut un prim efect: poliţia de moravuri şi-a extins activitatea şi la centrul oraşului şi după  câteva razii, a reuşit să captureze un număr însemnat de prostituate clandestine. Aceasta na împiedicat desigur ca restul în număr de câteva mii să se ascundă în găuri de şarpe şi să iasă numai când furtuna s/a potolit, adică atunci când poliţia sa retras. Totuşi, în localurile de desfrâu din centru, depravarea se desfăşoară în toată amploarea ei iar prostituatele de cea mai ordinară speţă continuă să sburde sub firma asociaţiei coreografice «Arta».”

La periferie

 Câteva plimbări în cartierul de nord al oraşului şi chiar în străzile din jurul străzii Ştefan cel Mare, ne-au dat posibilitatea să constatăm că nenumăratele plângeri ale locuitorilor liniştiţi din acele cartiere sunt îndreptăţite. Sunt străzi întregi de sute de metri lungime, pe cari bordele se îngrămădesc cubistic unele peste altele transformându-se în locuinţe mizerabile ocupate exclusiv de prostituatele alungate de noua lege sanitară din bordele pentru a-şi plasa graţiile în ”camere mobilate”. Aici sunt femei pe cari organele sanitare nici nu le-au cunoscut, sunt ţărance atrase de proxeneţii din regiuni îndepărtate şi copile pe cari le plângi de milă. Cu toate nu ştiu ce le aşteaptă. Sunt mulţumite să vâneze câţiva lei pe zi pentru o singură pâine pe care şi-o împarte cu cea mai mare generozitate, ştiind că a doua zi nu le rezervă decât foamea şi desnădejdea. În aceste cartiere predomină foamea şi desnădejdea în toate formele lor. Sunt prea multe femei şi ele nu pot fi alungate, fiindcă nici nai unde şi cum să le alungi.

Casele de randez-vous

 Dacă pe deoparte cartierele din nordul oraşului sunt invadate de femei pierdute care şi-au terminat mârşava lor carieră alungate din toate părţile ţării într/un port maritim, oaza supremă a ”femeilor fără profesiune”, pe de altă parte în inima oraşului traficanţii de carne vie îşi expun fără nici o frică, marfa umană, uzând de toate mijloacele posibile şi imposibile de a se menţine sfidând orice dispoziţie sanitară sau poliţienească.  Aceşti proxeneţi atrag de pe străzi femei onorabile, fete tinere şi chiar şcolăriţe, cari de mirajul banilor cad victime şi sunt exploatate la fel ca orice marfă prohibită. Una din casele în cari se desfăşoară orgii şi unde sunt atrase femei din toate straturile societăţii pentru a servi de victime a multor din feţele simandicoase ale oraşului este şi celebra casa cu numărul 7 din strada Daciei, condusă cu multă specialitate rufianică de către ”venerabilele bătrâne” Roza Stoian şi Mihalache. Dacă batalioanele de prostituate nu pot fi stârpite din cartierul de sus apoi această casă de pe urma căreia se năruiesc căsnicii trebuie neapărat desfiinţată distrugându-se prin aceasta un cuib de prostituţie şi infecţie”

  Şi pentru noul prefect de poliţie, chestorul Ştefan Popa, cel care i-a succedat în funcţie lui Leon Panitescu, avansat la Bucureşti, rezolvarea problemelor generate de femeile care practicau prostituţia la colţ de stradă a constituit o prioritate. Astfel, acesta a luat unele măsuri, ce au fost publicate de cotidianul ”Dacia”, anul XVIII, nr 135, din data de 9 septembrie 1931, sub titlul ”Reprimarea prostituţiei şi reglementarea circulaţiei”. ”D. chestor Ştefan Popa a luat toate măsurile ca prostituţia care ajunsese în ultimul timp să facă oraşul Constanţa ca să devie proverbial prin destrăbălarea ce domnea, să fie reprimată. În acest scop, d-sa a dat următoarele dispoziţiuni: Nici o prostituată nu are voe să scoboare mai jos de strada Ştefan cel Mare; barurile n-au voe să primească decât artiste, membre ale unei societăţi teatrale sau coreografice  și dacă acestea vor fi prinse că practică prostituţia să li se confisce imediat carnetele de membre în asociaţiile din cari fac parte(…). După doar trei zile, noul chestor al poliţiei constănţene a impus alte măsuri prostituatelor, printre care cea a purtării unei uniforme, aşa încât acestea să fie recunoscute mai uşor. ”D. chestor Ştefan Popa, printre măsurile pe cari le-a luat pentru reprimarea prostituţiei, a luat hotărârea de a obliga pe femeile de moravuri uşoare să îmbrace o uniformă care să le deosebească de celelalte femei. Noua uniformă va consta  dintrun şorţ negru şi o beretă roşie. Astfel că agenţii brigăzii de moravuri le vor putea imediat recunoaşte şi alunga din localurile familiare şi străzile din centru.

   Deasemenea, vor fi trimise la urmă cele din alte localităţi, iar prostituatele băştinaşe vor fi riguros controlate. Fiecare din ele va avea o fişă specială. Poliţia de moravuri va utiliza art. 24 din legea stabilimentelor publice, închizând toate casele de toleranţă. D. chestor Popa ne-a împărtăşit credinţa d-sale că prostituatele înspăimântate de ultimele măsuri, cât şi de uniformele ce li se impun  vor părăsi Constanţa.”

  În urma legii adoptate pentru reglementarea prostituţiei, autorităţile au întocmit un raport  ce facea o radiografie exactă a situaţiei existente al acel moment, document ce a fost publicat de ziarul ”Dacia”, pe 21 noiembrie 1931. ”Rezultatele legii pentru reglementarea prostituţiei – raport edificator”- ”În vederea modificării actualei legi sanitare, ministrul sănătăţii şi primăria municipiului au cerut brigăzii de moravuri din localitate, un raport asupra stadiului actual al prostituţiei, pentru a stabili dacă din momentul aplicării noui legi, prostituţia a luat avânt sau nu.  D. comisar Gh. Ghinescu şeful brigăzii locale de moravuri, după ce a întocmit raportul cerut, ne-a dat şi nouă o statistică a situaţiei nenorocite în care se găseşte oraşul nostru din punct de vedere al moralităţii.  Până la 14 iulie 1930, dată când s’a pus în aplicare noua lege se găseau înregistrate şapte case de toleranţă şi şase case clandestine, iar numărul prostituatelor se urca la 170 dintre cari 50 cu condicuţă şi restul clandestine. În prezent după promulgarea noui legi care desfiinţează casele de toleranţă, dând deplină libertate de acţiune femeilor, prostituţia a luat un avânt considerabil. Sub titul de camere mobilate, diferite persoane închiriază locuinţele lor prostituatelor, transformându-şi casele în bordele clandestine. În momentul de faţă sunt cunoscute în oraşul nostru 90 de case de felul acesta. Numărul prostituatelor înregistrate se urcă la 400 iar al celor clandestine la peste 600. din punctul de vedere al moralităţii, nu s’a realizat niciun progres. În raziile făcute sau identificat zeci de case cari adăpostesc prostituate. Toate aceste case sunt focare de boli venerice. Controlul se face extrem de greu, deoarece cei ce închiriază camere mobilate prostituatelor, dau loc de multe ori la reclamaţiuni împotriva celor ce vin să facă controlul, învinuindu-i de violare de domiciliu.

   În ciuda măsurilor luate pe plan local şi a reglementărilor stabilite de ministere, la Constanţa nu s-a înregistrat o scădere a numărului prostituatelor, aşa încât şi în anul 1932, oraşul de la malul mării era sufocat de desfrâu. ”Dacia”, anul XIX, nr 23, joi 3 martie 1932.  Ne sufocă desfrâul”- ”Ne-am ridicat şi alte dăţi în contra grozavului flagel al prostituţiei care otrăveşte viaţa oraşului acestuia. Ne-am sesizat pe bună dreptate şi scrisul nostru a fost expresia unanimei revolte a tuturor oamenilor cinstitiţi din acest oraş. Am atras atenţiunea  autorităţilor în drept asupra grozavelor proporţiuni  ale acestei scârboase pecingeni sociale. Constatăm însă  că glasul nostru  a răsunat în pustiu. Legiunea interminabilă  a femeilor pierdute continuă a stăpâni  toate localurile, toate străzile, toate casele oraşului.  Antrenează la cheltuieli fabuloase pe străinii ce vin în port, încurajează  specula, întreţin pe speculanţi. Contribuiesc la un fel de agitaţie bolnavă  a unui anumit negoţ, agitaţie ce unii vor să o numească viaţă  normală, când în realitate nu este decât febra ce prevesteşte sau mai bine indică momentul de agravare al boalei. Nu poţi trece pe anumite străzi în orele de seară, fără ca să nu fii acostat  de creaturi mizerabile , oribil văpsite , cari cu expresii scoase din cel mai oribil vocabular, îţi oferă râncedele lor graţii.  În partea cea mai frumoasă a oraşului, în piaţa în care Ovidiu a încremenit privind besmeticia noului Tomis, murdăria morală domneşte, tranformând împrejurimea  într-un imens lupanar în aer liber, între pereţi şi sub pământ.”

   O altă problemă semnalată în paginile ziarelor vremii o constituia şi traficul de carne vie. Fenomenul a fost semnalat de către ziariştii de la cotidianul ”Dobrogea Jună”, care, în data de 27 Aprilie 1935, anunţa descoperirea unei astfel de reţele. ”Urmărirea unei bande de traficanţi de carne vie” – ”Organele de poliţie din Chişinău, au cerut eri, telegrafic urmărirea şi arestarea unui periculos traficant de carne vie, care se găseşte actualmente la Constanţa, unde conduce o trupă de varietăţi ce dă spectacole întrun local din centrul oraşului. Eri seară, comisarul judiciar I. Capriş, însoţit de agentul Stoica, au ridicat pe conducătorii trupei urmărite precum şi pe patru fete  tinere, ducându-i pe toţi la chestura de poliţie. În acelaşi timp au fost căutate diverse fete despre cari se căpătaseră informaţiuni că au fost ademenite din Basarabia şi aduse aici, de către traficanţii de carne vie. În cursul nopţii se fac cercetări asiduu la poliţia judiciară şi se pare că vor eşi la iveală lucruri senzaţionale”. 

  O altă măsură a fost impusă, în luna mai a anului 1935 de către autorităţile locale, mai exact de către primăria Constanţa şi avea în vederea acelaşi deziderat: combaterea prostituţiei, măsuri publicate de către ziarul ”Dobrogea Jună, anul XXXI nr.104, sâmbătă 4 mai 1935. ”Faţă de proporţiile luate în ultimul timp de prostituţia la Constanţa, primăria Constanţa a dat o ordonanţă prin care ia o serie de măsuri de combatere a acestui flagel social în întreg cuprinsul oraşului. Prin această ordonanţă se pune în vedere tuturor patronilor din cuprinsul oraşului îndeosebi între bulevardul de la Cazinou şi Strada Ştefan cel Mare, cari au în serviciul lor personal feminin , de a depune la servicul sanitar comunal tabele nominale cu acest personal. În această categorie intră patronii de localuri de petrecere , frizerii, cofetării şi orice fel de localuri publice. Nerespectarea acestor dispoziţiuni atrage grave pedepse pentru cei ce vor le încălca.”

   Un an mai târziu, ziariştii de la ”Dobrogea Jună”, publicau pe 15 februarie 1936, articolul intitulat ”Pacostea prostituţiei”, prin care semnalau carenţele existente la nivel organizatoric. ”D. chestor Traian Antonescu însoţiţi de doi agenţi a făcut Miecuri noaptea o razie pe la toate casele , unde bănuie că se practică prostituţia clandestină. Au fost arestate mai multe femei şi aduse la chestură. În legătură cu raziile făcute până acum, în curs de aproape un an ni s/a spus că poliţia  a dresat peste două sute de procese verbale, cari nici până acum nu au ajuns în faţa justiţiei. Dacă procesele verbale sunt reţinute fără niciun motiv la diferite servicii, în zadar chestura mai face razii. Cum ea nu are drept să încheie procese verbale care să meargă direct la justiţie, ci numai de denunţare a faptelor, acţiunea ei de purificare şi împiedicarea prostituţiei clandestine nu îşi va da roadele. De aceia se impune ca şi serviciul sanitar să rezolve cât mai grabnic procesele ce i se trimit de chestură, înaintându-le judecătoriilor respective”.

  Prin aceste crâmpeie de materiale am încercat să oferim cititorilor noştri o imagine a realităţii perioadei interbelice, care a oferit un climat propice dezvoltării acestui fenomen, fiind pe bună dreptate considerată o plagă socială, care în acele timpuri a  cunoscut apogeul. 

Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa

Prostituţia în perioada interbelică, la Constanţa

prostituate    Este cunoscut faptul că în perioada interbelică prostituţia a atins un apogeu care a condus spre înfiinţarea a zeci de localuri în care instinctele sexuale ale bărbaţilor erau satisfăcute de către prostituate sau damele de consumaţie. Atunci fost perioada de vârf a prostituţiei, când numărul prostituatelor neînregistrate îl depăşea uneori pe cel al celor ”cu condicuţă”, care îşi desfăşurau activitatea în mod legal. Cu această situaţie se confrunta şi Constanţa, fenomenul devenind şi mai îngijorător în perioada estivală, când pe litoral se adunau fete venite din toată ţara, cu gândul de a-şi vinde trupul primului venit. Aceste aspecte erau surprinse şi în presa vremii de la malul mării, care încerca astfel să implice autorităţile în eradicarea mult contestatului fenomen.bordel Astfel, la sfârşitul anilor `20- începutul anilor `30 numărul articolelor care tratau acest subiect în periodicele constănţene era extrem de mare, în condiţiile în care Constanţa a fost transformată ”întro cetate a destrăbălării”, ca urmare a numărului mare de prostituate existente la acea vreme. Astfel, conform unui raport oficial emis de către autorităţi în noiembrie 1931, cu privire la ”stadiului actual al prostituţiei”, în Constanţa erau cunoscute că existau 90 de case de toleranţă, în timp ce numărul prostituatelor înregistrate ajungea la 400, iar al celor clandestine la peste 600.

 

   De asemenea, cititorilor le erau prezentate cu exactitate şi locurile unde fiinţau casele de toleranţă sau în termenii de atunci mult contestatele lupanare sau burse ale cocotelor. Acestea existau atât pe străzile Constanţei, cât şi pe plaje, în cabinele de baie de atunci.

  Un astfel de articol a fost publicat în paginile ziarului ”Dacia”, din data de 9 august 1929, sub titlul ”Murdărie şi ruşine -Prostituţie în oraş, prostituţie pe plaje”.

    Ne-am mai ocupat şi în alte dăţi de această degradatoare plagă a oraşului nostru. Am avut satisfacţia să constatăm că unele măsuri de îndreptare au fost luate de către cei în drept. Totuşi, ne permitem a reveni acum cu o sumă de observări pe cari le supunem atenţiei poliţiei şi serviciului sanitar. Prostituţia, prigonită de organele poliţieneşti se ascunde sub tot felul de forme spre a înşela vigilenţa acestora continuând a aduce sănătăţii şi ordinei publice considerabile prejudicii.

 

Focarele de prostituţie

 

  Deşi nu ne putem închipui că poliţia de moravuri să n’aibă cunoştinţă de aceea ce pe drept putem numi focare de prostituţie (şi în cazul în care le cunoaşte întrebăm de ce nu intervine) cel puţin pentru informarea marelui public dăm aci o lungă listă care ar putea fi pe drept şi mai lungă, a acestor cartiere generale ori  hai să le zicem centre de instrucţie ale prostituţiei.

  Iată lista: str. Cuza Vodă în apropierea oficiului poştal No.2. o complectare, credem necesară deşi bordelurile de odinioară ale acestei faimoase străzi au fost desfiinţate, pensionarele lor continuă încă a-şi exercita meseria locuind camere în mobilate în întregul cartier al străzii acesteia.

 Str. Grădişteanu: aci prostituţia este de două maniere: prostituţia stabilă, adică sunt localuri, pur şi simplu bordeluri obişnuite. În altă categorie întră ambulantele care ”fac trotuarul”. Revoltător, este că-l fac în jurul bisericei Adormirea.

 Alte străzi: Miron Costin, Smârdan, M. Cogălniceanu. Profesionistele amorului locuind pe aceste străzi îşi au ”bursa de afaceri” în jurul aceleiaşi biserici. Vin la rând apoi străzile Maior Giurescu şi stradela Vântului.

  Pe lângă străzile acestea, trebue să cităm numeroase aşa zise hoteluri cari în realitate sunt tot bordeluri. De ex. hotelurile: Aurel, Italia, Traian, Monastir, Şteflea, etc.    

  După cum se vede o foarte lungă listă de burse ale venerei.

 Şi nu putem să nu mai adăugăm că locurile acestea sunt şi centre ale foarte deselor scandaluri între prostituate, întreţinuţii lor şi… clienţi.

 

Plaja

 

 Pe plaje povestea e aceeaşi. Sub firma cabinelor de băi, sau ridicat pe plaje o sumedenie de magherniţe de scânduri cu firme mai mult ori mai puţin poetice, cum e de ex: ”Farmecul dimineţii” unde se practică prostituţia clandestină. Se petrec aici lucruri extrem de revoltătoare pentru bunul simţ, cum de ex.: orgii, scandaluri, bătăi, etc. Să mai spunem oare că aceste ”plăji” sunt tripouri pungăşeşti cu jocuri de poker, barbut, rişcă, etc., că indivizii de cea mai suspectă identitate se îngrămădesc aici şi că  odată cu amurgul începe aici o viaţă de lupanar de desfrâu şi de banditisme.

 

Să se ia măsuri

 

În faţa acestor fapte revoltătoare până în adâncul sufletului nu putem privi cu indiferenţă ca un locaş dumnezeesc să fie spurcat prin aceea ce în fiecare seară se petrece în jurul lui. Nu putem permite ca în locul plăţii dătătoare de sănătate să avem o nouă Gomoră, un imens bordel.

 Credem că poliţia se va sesiza.

  Şi atragem şi atenţiunea serviciului militar sanitar, asupra acestei murdării a prostituţiei căci, îl asigurăm, ar avea mult de lucru.”

         La doar câteva luni mai târziu, mai exact în numărul 228 din data de 21 noiembrie 1929, aceeaşi publicaţie relua acelaşi subiect, sub titlul Moravuri … ce nu pier lesne, dar de data aceasta lansând  întrebarea, de altfel retorică, şefului poliţiei de atunci, de ce nu se iau măsuri împotriva prostituatelor. Constatăm că, deşi d. chestor al poliţiei anunţase o adevărată prigoană împotriva prostituţiei- efectele acestei activităţi au rămas până cum invizibile. Străzile din Centrul oraşului gem de bordelurile clandestine pe trotuarele din jurul şcolilor şi bisericilori nu-i loc de trecere din cauza prostituatelor cari patrulează în aşteptarea clienţilor. Unele hoteluri s-au transformt în case de toleranţă, iar prin localurile de spectacol, mulţimea cocotelor în tovărăşia beţivilor – de obiceiu a marinarilor streini- pune într-o situaţie penibilă publicul. De ce măsurile pe cari încearcă să le aplice d. Leon Panaitescu, rămân fără rezultat? Răspundem tot noi:  pentru că mai sunt în serviciul poliţiei indivizi cari iau parale dela prostituate şi dela patronii caselor de toleranţă.

  Cu astfel de moravuri nu se va ajunge la o diminuare a prostituţiei. Fie-ne îngăduit a reveni.

     Aceeaşi problemă este semnalată şi în vara anului următor, în numărul din  11 iulie 1930, când ziariştii cotidianului ”Dacia” concluzionau că plăjile nu erau altceva decât „bursa cocotelor. ”Ce se petrece pe plăjile oraşului nostru, întrece orice limită a scandalului. În linii generale, băile de mare s’au transformat într’o vastă bursă a prostituţiei clandestine. Iar pe de altă parte, bande de haimanale acostează şi insultă femeile.  Ar fi de dorit ca d. chestor Leon Panaitescu , în locul gardianului adormit şi neputincios de-a se impune , ar institui un serviciu poliţienesc cumsecade, pentru ca cetăţenii oraşului să se poată folosi în linişte de binefacerile băilor de mare”.

   Din păcate, nici deplasarea cu trenul nu mai constituia o garanţie a moralităţii, aşa încât dacă ţinem cont de informaţiile aduse opiniei publice de către cotidianul ”Dacia”, apărut în ziua de  miercuri 27 august 1930, în trenurile care se deplasau  pe ruta Constanţa- Carmen Sylva, actuala staţiune Eforie a zilelor noastre, se consumau adevărate partide de amor cu acceptul tacit al angajaţilor CFR. ”Ce se petrece în tren” – Ne-am mai ocupat despre cele ce se petrec în trenurile cari circulă între Constanţa şi Carmen –Sylva. Nu s-au luat nici un fel de măsuri. Acum, ni se semnalează că grupuri de prostituate, venite din toate colţurile ţării spre a se sustrage  atenţiunei poliţieneşti, în loc să facă trotuarul prin oraş, călătoresc pe parcursul Constanţa Carmen-Sylva spre a-şi recupera clienţii, dedându-se totodată în tren, la scene de-o imoralitate revoltătoare. Aşa că denumind deunăzi trenul în chestie ”trenul bordel”, n-am exagerat. Cerem stăruitor poliţiei de moravuri să se abată şi prin gara Constanţa, să vadă şi ce se petrece  prin trenuri, cu asentimentul tacit al organelor ceferiste.

  Şi imaginea Cazinoului din Constanţa a avut de suferit de pe urma acestui flagel, şi anume cel al prostituţiei. Astfel, în repetate rânduri, ziariştii solicitau, prin intermediul rubricilor de ”Informaţiuni”, publicate la data de 13 septembrie 1930, angajaţilor de la Biroul de moravuri să îşi posteze un agent şi în incinta Cazinoului, întrucât existau informaţii că ”prin cabinetele discrete ale Cazinoului se dau întâlniri amoroase”. O zi mai târziu, era reiterată aceeaşi idee, în articolul intitulat ”Ce se petrece la Cazinou”, în condiţiile în care ”mândria Cazioului construit de municipalitatea noastră pentru delectarea vizitatorilor, să încapă pe mâinile unor oameni care lau transformat într-un cuib de hoţie, prostituţie  şi banditism”.

  În paginile aceleaşi publicaţii, apărute în ziua de miercuri, 10 octombrie 1930, la rubrica ”Aspecte Poliţieneşti locale”, cititorii erau informaţi despre existenţa unui bordel al cărui patron era un fost agent de siguranţă. ”În strada Rahovei colţ cu str. I. Grădişteanu, există un bordel, patronat de-un fost agent de siguranţă, anume Mihăilescu. Probabil că gardianul public cu No. 44 est plătit exclusiv pe patronul lupanarului şi pe prostituatele  de acolo şi să bată pe cetăţenii ce protestează contraînfiinţării acestui local de perdiţie…”. Astfel de supoziţii au mai fost avansate şi în alte articole cu aceeaşi temă de către ziariştii vremii, pe care o să le prezentăm în numărul viitor al revistei.

Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa