regele baltilor

Banditul Terente, regele neîncoronat al bălţilor (II)

rasfoind presa vremii

Aventurile lui Terente au ţinut în continuare primele pagini ale ziarelor vremii, reprezentând subiectul preferat al întregii opinii publice, în condiţiile în care de la o zi la alta nelegiurilor săvârşite de acesta se înmulţeau, în ciuda eforturilor zadarnice ale oamenilor legii de al captura. Aşa se face că seria speculaţiile la adresa „regelui bălţilor” a continuat, vehiculându-se multe  ştiri de senzaţie, cum ar fi noi sechestrări comise de banda acestuia, mergându-se până la avansarea idei că acesta a fost lichidat de jandarmi. Însă, până la momentul uciderii lui, vara anului 1927, multe poveşti au mai fost urzite, de cei interesaţi să menţină în centrul atenţiei pe cel ajunsese să fie considerat duşmanul numărul unu al naţiunii. Continuăm să prezentăm şirul evenimentelor, aşa cum au fost ele anunţate în paginile ziarului constănţean, „Dacia”. Astfel, în ediţia de miercuri, 6 august a anului 1924, ziariştii titrau pe prima pagină:

Terente e tot în baltă – Alte două femei furate de bandit”. „Tăcerea din jurul expediţiei întreprinse de către autorităţile civile şi militare pentru prinderea banditului Terente, a dat loc la nenumărate versiuni. Sa spus că Terente ar fi căzut doborât de focurile dese a mitralierelor, că a fost zărit în cutare şi cutare punct, iar ultima invenţie de senzaţie a fost că Terente ar fi fost prins. După ultimele informaţiuni, Terente continuă să opereze în balta explorată de militari nestingherit şi fără frică că va fi descoperit. Astfel, săptămâna trecută, Terente a capturat un pescar brăilean, anume Decu, care după o deţinere de 7 zile a fost pus în libertate. Recentul prizonier a declarat autorităţilor că la cartierul banditului se află două noi captive, femei între 22- 25 ani. Una dintre noile victime a lui Terente are un dinte de aur, este blondă şi drăguţă. Pe aceasta banditul a rezervat-o pentru el. Cealaltă a lăsat-o tovarăşilor săi. Ei se poartă foarte brutal cu noile lor captive, mai cu seamă când sunt în stare de ebrietate. Autorităţile din Brăila au ţinut o nouă consfătuire şi au hotărât şi stabilit un nou plan de expediţie.

  Nu doar autorităţile s-au mobilizat, ci şi banda lui Terente care a decis să îşi unească forţele cu cele ale lui unui alt temut bandit, pe nume Cocoş, fapt anunţat a doua zi, în acelaşi cotidian de la malul mării.  „Banda lui Terente sa măritTerente sa asociat cu banditul Cocoş”: „În unele cercuri particulare se afirmă că întradevăr Terente a făcut un drum cu lotca în susul Dunărei. Aici a avut o întâlnire mai dinainte aranjată, printr-un agent special, cu faimosul bandit Cocoş, care, după câte se ştie, de trei ani haiduceşte în Delta Dunărei şi terorizează întreg judeţul Tulcea. Se pare că cei doi bandiţi au căzut de acord pentru o activitate comună şi că amândoi sau întors în bălţile dintre malul drept al Dunărei dela Măcin şi Tulcea. Ştirile aceste, cari prezintă o importanţă deosebită par să fie confirmate şi de unele declaraţii pe cari autorităţile dobrogene au reuşit să le aibe. De altfel, după informaţiile precise  pe care le-a dat ultimul prizonier al lui Alexandru Decu, este aproape confirmat faptul că banda lui Terente sa mărit prin prezenţa în baltă, la cartierul banditului, a celor doi necunoscuţi, cari tot timpul au rămas mascaţi şi cari nici întrun caz nu pot fi vechii tovarăşi ai lui Terente”.

 De departe, luna august a anului 1924 a fost cea mai plină de evenimente al cărui protagonist a fost Terente, alte noi amănunte ieşind la iveală în acea perioadă. Iată cum erau acestea prezentate cititorilor pe 10 august 1924: „Terente în judeţul nostru – Banditul văzut la 30 km de oraş. De vorbă cu banditul – cine sunt tovarăşii săi?”- „În ultimul timp ne parvine o ştire, care ţinând seamă de faptul că ni se confirmă de autorităţi, este menită să schimbe cu desăvârşire noul plan de urmărire elaborat de autorităţi, în recenta consfătuire de la Galaţi.

 Iată cum stau faptele:

  Săteanul Ion Costea, originar din comuna Chioseler se reîntorcea eri seară dela Medgidia acasă, cu căruţa sa. Ajuns în pădurea Borungea la trei km de satul Chioseler, săteanul fu somat de trei indivizi înarmaţi, să oprească. Executându-se imediat, călătorul fu înconjurat de bandiţi, cari începură să-i scotocească prin căruţă. Doi dintre bandiţi, aveau faţa complet acoperită cu nişte măşti improvizate din acelea contra gazelor axfisiante. Al treilea bandit însă, a fost recunoscut de sătean ca fiind Terente, pe care acesta îl cunoaşte la perfecţie,  întru cât au copilărit împreună. Săteanu sa prefăcut însă că nu cunoaşte pe bandit, de frică să nu i se facă de petrecanie. Întru cât cel atacat nu avea nimic asupra sa, bandiţii sau mulţumit să’i ceară relaţiuni asupra oamenilor cu stare  din Chioseler, la care săteanul a răspuns dându-le date şi nume fictive. În urmă bandiţii i-au cerut sub ameninţarea cu moartea să nu spue nimic din cele petrecute  lau eliberat, dispărând şi ei în desişul pădurei. Imediat ce a ajuns în sat, numitul sătean a reclamat celor în drept cazul.

 Rămâne de văzut, dacă cele mai sus relatate de sătean, pot fi luate ca mărturie adevărată, întru cât îndoeala e legitimată prin faptul că singura dovadă a veacităţii, e declaraţia săteanului ce poate foarte simplu să fie produsul unei imaginaţii.

 Dacă cele relatate anterior ridicau anumite semne de întrebare, evenimentele care au urmat, câteva zile mai târziu, au fost confirmate şi catalogate ca fiind printre cele mai abominabile fapte comise de către Terente şi acoliţii săi. Astfel, pe 19 august, ziariştii aceleaşi publicaţii consemnau un nou atac al bandei: „Fieroasa răsbunare a banditului” – „De mulţi ani, există o  ură neîmpăcată între săteanul Vasile Brânduş din comuna Alibechioi jud. Tulcea şi pescarul Ştefan Terente din Carcaliu, ultimul devenind faimosul bandit Terente. Primise Brânduş în ultimul timp numeroase scrisori de ameninţare din partea banditului, pe cari însă nu le luase în seamă, deşi Terente îl ameninţa cu răsbunări groaznice: şi iată că ora răsbunării sosi.

 Cum au fost surprinse victimele

Noaptea trecută pe la 1, săteanul Brânduş auzi prin somn, ciocnituri la fereastra casei sale. Deschise ochii să vadă ce este, dar rămase înmărmurit înaintea spectacolului ce i se oferea. La fiecare din cele trei ferestre ale casei stătea un individ cu o armă în mână, iar o voce pe care Brânduş o recunoscu imediat ca fiind a lu Terente, îi ordonă să aducă banii ce-i avea în casă. În faţa pericolului  şi văzându-se înconjurat de bandiţi, săteanul cedă şi-i aduse lui Terente cei 6000 de lei ce-i avea.

Violarea fiicei lui Brânduş

Banditul nu sa mulţumit cu atât. Intrând în locuinţă, el legă pe victimă cu mâinile la spate, şi năvălind într-o odaie învecinată unde era ascunsă o fată de 17 ani a lui Brânduş, se năpusti asupra acesteia violând-o.

Terente dă foc casei

 

După comiterea acestei bestialităţi, Terente leagă şi pe fată de o grindă şi retrăgându-se cu tovarăşii săi, dădu foc casei. Sătenii observând flăcările, alergară la faţa locului, şi salvară pe ambele victime de la moarte.

    ▓

Regimentul de jandarmi din Constanţa a fost telefonic anunţat despre cele petrecute.

Noui potere vor pleca în urmărirea banditului”.

 Cum veştile au ajuns repede şi la urechile consătenilor tatălui lui Terente, aceştia nu au rămas indiferenţi faţă de actele de cruzime comise de banda fiului acestuia, aşa încât, locuitorii din Carcaliu, satul în care domicilia părintele rebelului Terente, s-au năpustit asupra bătrânului, care a fost la un pas de linşaj. În ceea ce îl priveşte pe Terente, acesta a părăsit Tulcea şi s-a refugiat în judeţul Constanţa, mai exact la Ghizdăreşti, pentru a scăpa de sub urmărirea jandarmilor, care, în urma evenimentelor, au înteţit căutările în bălţile Brăilei în vederea prinderii sale.

Dacia”, sâmbătă 23 august 1924, anul XI Nr. 188 – „Terente în judeţul nostru – El sar afla ascuns la Ghizdăreşti”: „Informaţiunile pe cari le-a putut culege jandarmeria în ultimele zile, arată  că banditul Terente scăpat din încercuirea din bălţile Brăilei, sa refugiat mai întâi la Constanţa unde zadarnic a căutat un vapor pentru a se îmbarca în mod fraudulos şi să părăsească astfel ţara. De la Constanţa, Terente a plecat întrun sat apropiat unde a stat câteva zile. Actualmente, Terente sar afla în satul lipovenesc Ghizdăreşti, ascuns la unul dintre prietenii săi, originar din Carcaliu.

Tatăl lui Terente bătut de consăteni

 În această din urmă comună, locueşte în momentul de faţă, tatăl banditului. Isprăvile fiului său atrăgând urgia împotriva sa, săptămâna trecută, bătrânul a fost grav bătut, aproape să fie linşat de consătenii săi. Aceasta pentru că se afirmă că tatăl ar avea relaţiuni cu fiul bandit.”  

 Se pare că aceste evenimente au fost ultimele consemnate de ziarişti pe parcursul anului 1924, următorul an debutând cu ştiri despre refugirea banditului în Bulgaria, pe teritoriul căreia a comis alte nelegiuri.  Numai că, odată ajuns pe tărâm bulgăresc, ştirile despre Terente ajungeau mai greu în ţară, de multe ori, acestea nefiind în concordanţă cu realitatea. Astfel, au fost vehiculate informaţii cum că Terente ar fi fost arestat în Bulgaria, iar ulterior chiar în Germania, la Hamburg, dar care ulterior erau dezminţite. Practic, odată cu fuga lui Terente din ţară, valul isteriei purtând amprenta Terente s-a extins, cuprinzând nu doar ţările vecine. O astfel de eroare a fost comisă de poliţiştii germani, care anunţau cu surle şi trâmbiţe arestarea fiorosului bandit. Numai că totul s-a dovedit a fi o regretabilă confuzie, aşa încât ştirea a fost  repede infirmată. „Dacia”, anul XI, nr 46, sâmbătă 28 februarie 1925 – „Terente na fost prins a Hamburg – Ce a păţit un român, asemuit cu fiorosul bandit: „Ziarele au înregistrat dăunăzi ştirea că faimosul bandit dobrogean Ştefan Terente a fost prins de către poliţia germană din Hamburg. Astăzi, când toată lumea se aşteapta ca Terente să fie adus în ţară, ştiri sosite pe cale particulară, vin să desmintă această arestare, şi să desiluzioneze zecile de mii de persoane – în mare parte feminine, – cari ar fi dorit să vadă pe temutul cavaler al bălţilor dunărene.

 Terente, care a fost arestat la Hamburg, e un biet român, Gh. C. Alexandru, se spune că-i constănţean, care, după un traiu plin de mizerii aci în ţară, a plecat în mod fraudulos peste graniţă, îmbarcându-se pe vaporul „Steaua Română”.

 De pe acest vapor, numitul a debarcat la Hamburg, pentru a-şi încerca norocul, muncind într-o fabrică germană. Poliţia germană pusă probabil în cunoştinţă de isprăvile banditului nostru, îl luă drept Terente şi puse mâna pe el.

Acesta, pentru ca după câteva săptămâni să-l elibereze, bineînţeles cu scuzele cuvenite. Adio, iluzii terentive!

  Totuşi, strădaniile autorităţilor de a anihila banda lui Terente  nu au fost zadarnice, acestea chiar dacă nu au reuşit să îl prindă pe Terente, măcar s-au putut lăuda cu prinderea unui complice a acestuia, care în trecut fusese implicat în multe acţiuni ale bandei. Evenimentul a fost consemnat pe larg, în acelaşi cotidian constănţean, „Dacia”, la 17 februarie 1925, sub titlul: „Prinderea unui tovarăş al lui Terente în localitate” – Fiorosul bandit devenise negustor ambulant- O arestare neaşteptată- Transportarea banditului la Bucureşti”: „Ziarele au vorbit la timp despre un oarecare Ion Trofin, unul dintre tovarăşii banditului Ştefan Terente, de a cărui urmă nu se putea da, cu toate nenumăratele investigaţii ale poliţiilor şi siguranţelor din întreaga ţară. Se credea în cele din urmă, că Trofin, hărţuit de autorităţi, ar fi trecut frontiera, refugiindu-se în Bulgaria, unde sar ascunde sub un nume falş.

Cine e Trofin- Cum l-a cunoscut pe Terente

Acest Trofin e lipovean dobrogean. De fel din satul Carcaliu, judeţul Tulcea, adică dintrun sat cu Terente, lăsase de multă vreme pescăria, meseria sa, şi luase calea codrului.  Timp de vreo trei ani- înaite ca Terete să se fi apucat de hoţit, Trofin comisese o mulţime de tâlhării şi crime prin Basarbia şi judeţul Tulcea. Prins cu ocazia unui atac banditesc pe care-l pusese la cale împreună cu un alt tlhar vestit, – Vasile Cocoş – el a fost judecat de curtea cu juraţi din Tulcea, care l-a condamnat la 5 ani de muncă silnică. În primul an de ispăşire a pedepsei, Trofin isbuteşte să evadeze din închisoarea dela Ocnele Mari unde se afla deţinut. La Galaţi, Trofin care se ascundea sub numele de Ioan Trofinof, făcu cunoştinţă cu Terente. Acolo, ambii, puseseră la cale, tâlhăriile ce urmau să le comită mai târziu. Aceasta se petrecea în 1923.

Isprăvile lui Trofin şi ale lui Terente

Puţin mai în urmă, bandiţii îşi începură „activitatea” prin bălţile Dunării. Banda lui Ştefan Terente era pe atunci numeroasă, dat fiind că mai mulţi pescari se asociară cu banditul. Trofin a luat parte la toate tâlhăriile lui Terente, între cari şi capturarea domnişoarei Silvia Cernescu şi a tovarăşei sale, în balta din faţa Brăilei, Trofin a fost acela care a condus pe captivă la Brăila, în schimbul sumei de bani încasată de Terente. La atacarea şlepurilor de pe Dunăre, Trofin a luat deasemenea parte. În cele din urmă, urmărit pas cu pas de jandarmi şi celelalte trupe trimise pentru prinderea bandei, Trofin a părăsit pe Terente, luând drumul Constanţei.

Hoţul nedovedit e negustor cinstit

În oraşul nostru, banditul îşi procură acte falşe şi închiriă o baracă în piaţa Carol, unde se îndeletnicea cu comerţul de mărunţişuri, peşte şi zarzavaturi. Nimeni privind pe tânărul negustor vesel şi fercheş nu şi-ar fi putut închipui că este un bandit atât de temut… Şi totuşi, a fost demascat! Iată cum: comisarul special de siguranţă, Ionel Pavlovici, unul dintre cei mai destoinici poliţişti constănţeni, aflându-se la Bucureşti unde urmează şcoala stiinţifică de poliţie, află că Trofin sar găsi la Constanţa. Nu stătu deci pe gânduri şi sosind eri în localitate începu investigaţiile.

Cum a fost arestat Trofin

Care na fost surprinderea junelui „negustor” din piaţa Carol, când abilul poliţist îl bătu pe umeri şi adresându-i-se cu adevăratu-i nume, îl întrebă cum merg afacerile…Trofin era acum demascat, şi orice încercare de a se debarasa din mâinile poliţistului era de prisos. Fu deci urcat întro trăsură, în stupefacţia tuturor negustorilor din piaţă şi condus spre arestul poliţiei unde a fost găzduit până aseară, când a fost transportat la Bucureşti, pentru a fi transportat siguranţei generale.”

Continuare în numărul viitor

  Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa

 

 

 

 

Banditul Terente, regele neîncoronat al bălţilor (I)

rasfoind presa vremii

Cel mai reprezentativ personaj, devenit legendar ca urmare a faptelor sale, care a terorizat întreaga Dobroge, rămâne Terente, cunoscut şi sub denumirea de ”Regele Bălţilor”. Terente, pe numele său adevărat Ştefan Vasali, provenea dintr-o familie numeroasă de lipoveni săraci care se îndeletnicea cu pescuitul. În jurul lui Terente s-a creat o adevărată isterie, acesta devenind cunoscut în urma jafurilor comise, a cruzimii omorurilor săvârşite, a virilităţii sale, care combinate cu criminalitatea s-a obţinut  portretul unui Jack Spintecătorullocal, care a terorizat locuitorii şi  autorităţile din Brăila, Galaţi şi  Tulcea, în perioada anilor 1924 -1927. Tocmai pentru a pune capăt acestor acţiuni,  autorităţile au stabilit o recompensă de 200.000 lei pentru capturarea lui Terente, viu sau mort. În ciuda eforturilor întreprinse de armată, poliţie şi jandarmerie, a desfăşurărilor de masive de forţe, precum şi a măsurilor instituite – un perimetru de 360 km, dimprejurul localităţilor BrăilaGhecetMăcin şi Brăila–Hârşova–Ghindăneşti, a fost declarat zonă de război – Terente nu a putut fi capturat.

Pentru a scăpa de autorităţile române, ”regele bălţilor” a trecut graniţa, ajungând în  Bulgaria, Grecia şi apoi în Serbia, ţări unde a comis 19 crime, în cei trei ani de exil. Terente revine în ţară, şi continuă seria jafurilor în Brăila. Este trădat de foştii camarazi pescari, care sunt oripilaţi de ”banditismele” comise de fostul lor lider, şi decid să divulge jandarmilor ascunzătorile acestuia. Aventurile lui Terente se încheie în ziua de 4 iunie 1927, când este recunoscut şi împuşcat de un jandarm.

Toate fărădelegile comise de regele neîncoronat al bălţilor au fost amplu relate de către presa de odinioară, care a speculat la maxim acest subiect, aşa încât pe lângă faptele concrete prezentate au fost lansate şi multe diversiuni, ştiri alarmiste, menite a ţine în priză întreaga opinia publică.

Isteria a atins apogeul în mijlocul lunii iulie 1924, când întreaga presă, locală sau naţională, se întrecea în a prezenta impresionantele fapte ale lui Terente, precum şi eforturile autorităţilor de a-l captura.  Un astfel de articol a fost înserat în paginile cotidianului „Dacia”, din 23iulie 1924, anul de apariţie XI, numărul 163, având titlul „În urmărirea lui Terente”. ”Măcin 22- Eri dimineaţă au sosit din Galaţi noui forţe militare pentru a coopera în prinderea lui Terente.

 Aceste forţe au fost repartizate în diferite puncte. Tot eri a sosit aci şi prefectul poliţiei oraşului Galaţi, precum şi şeful siguranţei spre a lua înţelegere cu reprezentanţii autorităţilor locale în ce priveşte aplicarea unor măsuri menite să conducă la prinderea banditului Terente.

 S’a spus că banditul Terente este înconjurat şi că cercul în care se află a început să se strângă. Cu toate acestea, Duminică noapte la ora 11, postul de jandarmi No.1 făcând o razie a dat în dreptul punctului Piatra Fetei peste banda lui Terente. Jandarmii în număr de trei l-au somat să se predea iar bandiţii au răspuns cu focuri de armă.  Lupta dârză a durat aproape două ore, după care Terente a scăpat din nou reuşind să se refugieze în baltă. Se crede că unul din tovarăşii lu Terente a fost rănit. Urmărirea această stânjeneşte pescuitul în baltă. În special operaţiunile pentru închiderea peştelui au suferit deoarece pescarii bănuiţi că întreţineau relaţiuni cu banditul sunt împiedicaţi de a pătrunde în anumite puncte.

 Direcţiunea locală a pescăriilor statului a raportat acest lucru ministerului”. La doar două zile după organizarea acestei acţiuni, Terente loveşte din nou. „Banditul a străbătut blocada.” – În timp ce trupele şi autorităţile urmăresc pe Terente prin bălţile Dunării, banditul împreună cu cei doi tovarăşi ai săi a dat o lovitură în judeţul Brăila, la o stână a locuitorului Ionaşcu Petre şi Ion Petre din comuna Gropeni. Ambii stăpâni au fost bătuţi şi jefuiţi de 10000 lei şi alimente. Această lovitură denotă că Terente a reuşit să străbată lanţurile blocadei. Operaţiunile de urmărire au fost şi ele strămutate în judeţul Brăila”. Demn de menţionat este şi faptul că nu doar presa românească a privit cu interes subiectul «Terente», ci şi presa străină care a alocat spaţii generoase acestui subiect. Astfel, în aceeaşi ediţie din 23 iulie, cotidianul „Dacia” publica sub titlul: „Războiul între România şi Terente” – comunicatele diverselor agenţii de presă. „Revoluţia lui Averescu atât de trâmbiţată de către agenţiile de presă din străinătate n’a fost încă nimica pe lângă marele război care urmează de câteva zile între România şi Terente. Gravitatea faptelor se poate uşor deduce şi din comunicatele ce le redăm mai jos:

 

«România blocată

 

Roma 24. Rador.- Războiul armatei lui Terente împotriva României continuă cu înverşunare. Din sursă oficială se comunică, că terentiştii, au blocat regatul României, masând infanterie, marină şi aviaţie în special în faţa oraşului Brăila, pe care Terente- întrun inteviev acordat ziarului New-York Herald- declară că-l va ocupa în cel mult două zile.

 Terente n’a cerut ajutor Rusiei

 Varşovia 24. A.G.T.- Corespondentul francez din Peking, al ziarului brăilean «KU-RIE-RUL» anunţă că se desminte ştirea cum că Terenţia ar fi cerut ajutoare Rusiei sovietice, dat fiind complicitatea lui Terente cu toţi terenţii cari stăpânesc România Mare. Acelaş ziar mai anunţă că s’au găsit prin bălţile Dunăriii, un număr mare de pălării de damă şi combinezoane, aparţinând prizonierelor armatei lui Terente.

 Brăila ocupată?

 Buc. 24. –Astăzi n’au parvenit niciun fel de ştiri cu privire la activitatea terentiştilor. Sunt două posibilităţi: ori că la Brăila funcţionează cenzura ori că oraşul a fost ocupat de Terente. Din Constanţa s’a anunţat că Terente ar fi fost observat urcând scările primăriei. S’a constatat însă în urmă că era confuzie cu şeful serviciului bunurilor comunale, care întradevăr urcase scările palatului comunal.

 Noui conflicte cu Terente

 În ultimul moment aflăm că mari conflicte au isbucnit pe deoparte între Terente şi administraţia pescăriilor care credea că singură are dreptul să fure bogăţiile bălţilor şi a Dunării, şi iar pe delta cu comisiunea europeană dela Sulina. Chestie de concurenţă. Terente la Constanţa

Cea mai recentă noutate o deţine tot «Dacia». Anume că Terente va sosi la Constanţa în ziua de 2 Aug. Sf. Ilie ca să asiste la marile serbări ale liceului.»

Bineînţeles, că pe lângă poezioarele şi cântecele din folclor, au apărut şi articolele gen pamflet prin care ziarele ridiculizau neputinţa autorităţilor  de a-l prinde pe cel mai vânat om din acea perioadă. Un astfel de articol a fost publicat, sub sugestivul nume «SCÂRŢ», în paginile aceluiaşi cotidian „Dacia”, pe 30 iulie 1924. „Terente? – Comunicatul oficial cu privire la războiul din baltă contra suveranului Terente” Pe ziua de eri 28 iulie, situaţia pare a fi clarificată. Terente dacă nu mai e în baltă, înseamnă c’a fugit. Trupele noastre- refăcute după atacul de alaltăieri- au răscolit toată întinderea peste care a domnit «regele bălţilor»  şi n’a găsit alte urme care’i trădează decât nişte ouă de barză pe care regele Terente le-ar fi ascuns pentru a le face cadou, la o eventuală întâlnire, ministrului de răsboi din ţara românească. E o mulţumire din partea manieratului Terente, pentru grija cu care a fost păzit de ţânţari atâtea zile. Căci a zis Terente într’un interwiev:

 -„…Sunt fericit de prezenţa «găinarilor» care mi-au gonit ţânţarii cu rachetele lor şi care m’au distrat atâtea zile cu doine de caval…”

 Terente- după spusa unei babe – ar fi fost văzut la coafeurul Lambrini înconjurat de un grup de domnişoare cu care discuta chestiuni privitoare la viitoarea lui căsnicie. În acelaş timp se făcea manequire, în vederea voyajului de nuntă pe carel va face la staţiunea climaterică Văicăreşti….

 I s’a rezervat până în prezent o cameră mobilată cât mai simplu pentru că lui îi place simplicitatea. Şi-a exprimat dorinţa de a avea o mare suită. De aceea s’a căutat a se posta la fiecare colţişor câte doi lachei care’l vor păzi de toate relele.

 Pe ziua de azi, 29 iulie, prinderea lui părea a fi săvârşită. Dar pentru că plasa bilete pentru sebarea dela 2 August dată de comitetul de acţiune al construirii liceului şi pentru că se afla în tovărăşia unei drăguţe domnişoare, a fost lăsat în pace. Asta pentru a nu se călca regulele bunei cuviinţe.

Mâine însă- cu siguranţă- va fi al nostru, dacă nu ne va scăpa. Şansele sunt de partea noastră, pentru că el e unul iar noi, câteva mii. Amănunte la timp.”

 Pe măsură ce se derulau evenimentele,  isteria faţă de acest personaj legendar, a cuprins pe toată lumea, de la copii, la adulţi, de la oameni simpli, la autorităţi. Că toţi se vedeau bântuiţi de Terente o dovedesc şi articolele următoare, apărute în acelaşi cotidian „Dacia”, la 31 iulie 1924, în numărul 170.. Astfel, articolul cu titlul „Terente la Constanţa”, anunţa următoarele: „Ni se comunică pe cale particulară, că un individ a cărui figură şi apucături coincid cu cele ale lui Terente, a fost observat intrând în biroul administraţiei pescăriilor statului din localitate. Lipsa suspectă a peştelui de bună calitate din piaţă precum şi apariţia acestuia pe la toate restaurantele, întăreşte bănuiala că şi Terente e amestecat la toate acestea. Poliţia comunală ar face bine să nu lase afacerea …baltă., în timp ce al doilea material publicat pe pagina următoare, intitulat „Terente la gura tunelului”, lansa următoarea informaţie: „Cartierul ceferiştilor din apropierea tunelului a fost eri alarmat, că banditul Terente, se află ascuns în interiorul tunelului… o Poteră de ceferişti, venind la faţa locului, a putut râde cu poftă. Ce se întâmplase? Comenduirea pieţii, intrase în tunel cu scop de a urmări un dezertor. Mai mulţi copii observându-l în  haina marinărească şi cu revolverul la şold, crezură că e însuşi Terente şi daseră alarma prin cartier. Aşa s’a produs panică şi tămbălău.”

Din păcate, nu toate demersurile iniţiate de autorităţi pentru prinderea lui Terente şi a bandei lui au fost salutare, nu doar că nu au avut finalitate, dar au fost chiar păguboase. O astfel de acţiune a fost critică de către ziariştii de la „Dacia”, în articolul „Terente şi pădurea Carada”, prin care se cereau autorităţilor socoteală pentru paguba produsă în urma incendierii unei suprafeţe de 200 hectare, acţiune justificată de intenţia acestora de a scăpa de cel care reuşise să întoarcă pe dos întreaga Dobroge, şi nu numai. Redăm mai jos textul care aducea la cunoştinţa opiniei publice respectivul episod, petrecut la începutul lunii august 1924. „Am arătat la timp că pădurile statului din judeţul Tulcea, dela punctul Carada, în întindere de 200 hectare, a fost în întregime consumată de un incendiu, care, -  spre nedumirirea tuturor – a isbucnit din toate părţile în acelaşi timp. Se crede că focul sar datora unei mâini criminale. Cu totul altfel stau însă lucrurile. Un denunţ semnat pe care l-a primit o autoritate locală, arată în mod precis, cum s/au petrecut faptele anume că, locuitorii din satele învecinate pădurii, au organizat potere, pentru prinderea banditului Terente, cari se credea că se refugiase în pădurea Carada. După două zile de urmăriri zadarnice, una din potere- convinsă că banditul se află în pădure – a găsit cu cale s’o incendieze că doar, doar Terente va fi prins. Cum a fost prins s’a văzut. Dar, cum rămâne acum cu cele 200 hectare de pădure distruse, cu pagubele de milioane? Oare Terente de când hoţeşte, a furat atâtea milioane, cât a păgubit statul cu incendierea pădurei? Asta o va stabili anchetele.”

În aceeaşi ediţie a cotidianului „Dacia”, este recunoscut faptul că Terente a constituit o adevărată mană cerească pentru presa vremii, fiind un izvor nesecat de ştiri şi materiale de senzaţie, această idee fiind înserată sub titlul: „Câteva constatări- Terente”. „Dacă ar fi scris o carte plină de gânduri înălţătoare şi de simţire fină, dacă ar fi muncit o viaţă întreagă ca prin truda muncei lui să desăvârşească o operă socială, banditul care stăpâneşte în voe bălţile de la Gurile Dunărei nar fi ajuns aşa repede la notorietatea zilei, la gloria ce i-a creiat-o răpirea a două fete şi jefuirile sistematice pe cari le operează. Vă închipuiţi cât de nenorocite, trebue să fie fetele romantice cari îşi întreţin sentimentalitatea şi imaginaţia lor uşor de aprins cu romanele de senzaţie ale lui Ignat Hertz, cât de încordate trebue să tremure cu ochii puţin închişi, visând că sunt furate de… haiducul bălţilor.

Cei cari au urmărit istoria pitorească şi anecdotică a principatelor române, ştiu însă că haiducii, în adevăratul înţeles al acestui cuvânt, au fost nişte revoltaţi contra asupritorilor străini care ne împilau poporul.

 Terente şi alţii ca Terente, care şi-au făcut apariţia în diferite puncte ale ţărei, scăpând temporar vigilenţei autorităţilor din cauza posibilităţilor pe cari le oferă terenul de a se ascunde, sunt pur şi simplu nişte borfaşi de rând cari nu se dau înapoi nici dela crimă dacă sunt impiedicaţi să opereze.

 Cei mai mulţi sunt dezertori din armată, şi nefiind obişnuiţi să muncească liniştit, umblă după o pricopseală repede, pe cari mulţi au visat-o după război, prin lovituri îndrăzneţe, prin jefuiri în stil mare, prin atacuri banditeşti.

 Cel care a dat cel mai mult de vorbă presei în ultimul timp este Terente. Contra lui s/a format potere formidabile, armata a cooperat cu flota de Dunăre şi până acum fără vre/un rezultat apreciabil.

Delta Dunărei, regiunea în cari operează Terente, este acoperită de stufăriş, de nu vezi omul la doi paşi. E de înţeles deci, de ce acest bandit, care a ajuns să preocupe visurile de vară ale fetelor desamăgite, a isbutit până acum să scape de urmărirea autorităţilor.

 În orice caz, Terenter a făcut o minune: a reuşit să furnizeze presei reportajii senzaţionale în timpul verei, cand e lipsă de subiecte şi să-şi creeze po celebritate efemeră fie chiar şi aceea de tâlhar”. (Continuare în numărul viitor)

Rubrică realizată de Camelia UNGUREANU, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” Constanţa