roman

Eşti poliţist român dacă…

politist Pe Facebook, o parte din actualii şi foştii poliţişti, au un grup al lor intitulat „Cops” unde postează evenimentele din viaţa lor, ştiri despre poliţişti sau care au legătură cu aceştia, publică fotografii cu familiile, din excursii sau de la evenimente, caută anecdote, caricaturi şi filmuleţe hazlii ori îşi felicită colegii de zilele de naştere. Ca membru al grupului mă bucur de veştile bune, mai ales pentru cei pe care îi cunosc şi cu care am lucrat, mă înveseleşte ironia şi autoironia lor, ascult cu plăcere muzica pe care o difuzează unii dintre ei, îmi umplu inima de bucurie familiile lor frumoase şi prieteniile ce s-au legat între ei, fireşti între poliţişti, preocuparea de a-şi menţine sănătatea şi spiritul de întrecere prin sport, de la fotbal şi rugby, la pescuit şi şah. Ce să vă spun, grupul reuşeşte să capteze interesul.

De curând, un alt grup de „internauţi” intitulat „Poliţiştii au umor” a invitat pe poliţişti să continuie fraza „Eşti poliţist român dacă…”. Aşa cum spune denumirea grupului, scopul a fost acela de a se glumi, de a se face haz de necaz. Comentariile şi completările au scos în evidenţă însă şi părţile neplăcute ale carierei şi vieţii de poliţist, iar umorul a devenit uneori unul amar. Am să redau o parte din comentariile de pe pagină, pentru că acestea spun, mai concis şi mai comprimat decât aş putea-o face eu, mult adevăr.

…Vii cu dotarea de acasă

…Ai băgat benzină în maşina de serviciu din buzunarul propriu

Cu scuze, spune o doamnă, ar trebui să iniţiaţi şi o pagină pentru soţiile poliţiştilor. Să ne spunem „păsurile”. Genul: sărbători fără domni acasă, eventual copilul să fie mic şi cu febră. Telefonul care sună în miez de noapte că şi „contribuabilul” are drepturi.

….Dacă statul ţi-a tăiat 25% din salariu.

…Şi eşti prostit în faţă, deşi salariul este mai mic decât înainte, că ţi-a fost restituit tot în cuantum de 25%.

…Dacă renunţi la timpul liber pentru a lucra.

…Dacă deseori ai mers la intervenţii cu maşina personală.

…Dacă ai auzit măcar o dată expresia „Eşti plătit din banii mei”.

…Că nu ţinem unii la alţii, aşa cum crede majoritatea oamenilor, ba mai mult, ne jignim şi ne „dăm la picioare” pe unde putem.

…Dacă infractorul are mai multe drepturi decât tine.

…Dacă ai partener de patrulare… un jandarm.

…Aştepţi cu nerăbdare zilele de 14 ale fiecărei luni chiar începând cu data de 15.

…Dacă faci filtru de la 1 la 3. Şi trec doar 5 maşini.

…Dacă ai rămas cel puţin odată fără benzină la maşina de serviciu.

…Dacă ai prins un tâlhar-hoţ şi a doua zi l-ai văzut pe stradă.

…Dacă schimbul 2 la post înseamnă 2 plus 3.

…Dacă visezi mereu că o să îţi ajungă salariul mai mult de două zile după ce l-ai primit.

…Dacă ai primit ameninţări de genul „Am eu grijă de tine, de mâine nu o să mai fii în poliţie, o să te dezbrac, o să rămâi fără gradele alea! Nici nu ştii cu cine te-ai pus!”.

Eşti poliţist român dacă ţi se cere să te „orientezi” la faţa locului, dacă nu ai voie cu barbă sau tatuaje la vedere, dacă la campionatele de fotbal din martie toţi şefii joacă în atac, deşi nu au nicio treabă cu fotbalul, dacă ţi se „recomandă” să iei haine şi totuşi la magazie nu sunt haine, dacă pentru a obţine drepturile băneşti ce ţi se cuvin eşti nevoit să acţionezi în judecată „patronul”, dacă dai testări psihologice an de an pentru a putea conduce autospeciala, dacă ai colegi care sunt avansaţi pe vechiul sistem PCR (pile, cunoştinţe, relaţii, pentru cei care nu-l cunosc).

…Dacă şedinţele de bilanţ ţi  se par lungi şi plictisitoare şi fără rost, dacă cel puţin un coleg „dă în gât” la şef să aibă un liber în plus, dacă cel puţin doi colegi îţi vor postul şi ar face orice să îl aibă, …dacă te duci pe banii tăi la cursuri, detaşări etc, dacă atunci când te pui în pat te rogi să nu se găsească un beţiv să apeleze la 112 pentru că vrea să vadă în cât timp ajungi, dacă cel puţin o dată ai zis şefului în birou „dă-mi, Doamne, înţelepciune, că dacă îmi dai putere îl fac praf!”, dacă ai luat o hotărâre în 5 secunde pe care „’nşpe” avocaţi au dezbătut-o 5 ani în instanţă, dacă după ce ai rezolvat un AN cu prejudiciu de sute de mii de euro şeful urlă la tine „Nenorocitule, mi-ai consumat toţi cei 20 de litri de benzină!”… dacă ai ratat cel puţin o aniversare, nuntă, botez sau a trebuit să pleci când îţi era lumea mai dragă, …dacă iubeşti cu adevărat munca de poliţie şi o pui mai presus de orice cu toate că ştii că mari satisfacţii nu îţi dă. Cinste vouă, domnilor poliţişti! 

Cred că cele scrise în pagină înglobează multe din nemulţumirile poliţiştilor români, dezvăluie o serie de probleme ale sistemului şi fac mai mult decât sondările de opinie în rândul oamenilor legii. Cine vrea să le citească şi, mai ales, să ţină cont de ele, nu poate fi decât câştigat. Nu este nevoie să mai umble cu chestionare privind satisfacţia poliţiştilor faţă de ceea ce le oferă cariera, care chestionare pe vremea mea erau „anonime”, dar înmânate de şefi şi adunate tot de şefi, oferind o relativitate destul de largă privind corectitudinea răspunsurilor.

Se poate discuta mult despre fiecare dintre aspectele atinse în comentarii, o analiză mai atentă a conţinutului acestora ne-ar face să realizăm că parte dintre ele sunt valabile nu numai pentru poliţistul român, ci pentru poliţişti în general, pe orice meridian al lumii şi-ar desfăşura activitatea. Mă opresc însă aici şi mă raliez ultimului comentariu citat, chiar dacă unora o să li se pară de la „Cântarea României”: Eşti poliţist „dacă iubeşti cu adevărat munca de poliţie şi o pui mai presus de orice cu toate că ştii că mari satisfacţii nu îţi dă.” Şi cred că acelora care încă merg cu drag la muncă şi îşi fac datoria în condiţiile de mai sus şi cu orice sacrificiu merită ca şi noi să le spunem, tot ca în citat, „Cinste vouă, domnilor poliţişti!”. 

                                    Comisar şef ( r )Adrian Nicola