vecinii

Vecinii…

                VECINII…      
De Rasul Lumii

Motto:   Unor vecini

Cântec, dans, ca la revistă!

 Zguduit, constat eu, trist

Blocul cred că mai rezistă

Însă eu…nu mai rezist!

 

     Mare belea cu vecinii ăştia! Am citit undeva că, dacă vecinii te deranjează cu muzica până la trei dimineaţa, să suni la uşa lor pe la…cinci şi să le spui că ţi-a plăcut, la nebunie! Să vezi atunci, nebunie! Şi mai era o glumă, oarecum târzie: “Vecinul s-a apucat aseară, pe la unu, să bată în uşă. M-am speriat aşa de rău că mi-a scăpat bormaşina din mână!…

   ”Eu am nişte vecini minunaţi, în sensul că mă minunez de tot ce-mi aud urechile!        Acum câteva zile, o aud pe stăpâna apartamentului de deasupra: “Miruna, adu-mi un set de farfurii, că vine taică-tu băut de la crâşmă!” Când a venit şi nevastă-sa i-a zis că nu e în stare de nimic, el a replicat “Ba da, sunt în stare de ebrietate!” Vă daţi seama ce-a urmat…

    Altă dată, la vecinul de-alături, recepţionez o discuţie “drăgălaşă”, în care ea îl îndemna pe soţ: “Dragul meu, uite aici, o bere pentru tine…” Apoi, “Dragul meu, de ce nu te uiţi la fotbal?” Şi “Ia zi, vrei ceva de mâncare mai special?” Când omul, bănuitor, o-ntrebă direct

“Ia zi, cât de tare?…”, soţia răspunse “Un pic, aşa, farul din dreapta, capota şi parbrizul…”

Vă daţi seama de continuare…

    Dar foarte multe discuţii pornesc de la…programele Tv.! Aşa că, pentru a păstra liniştea şi pacea în familie, trebuie răbdare, dragoste, înţelegere şi … cel puţin două televizoare!

 

Ar mai fi n şi n exemple, de care şi dvs., stimaţi cititori, sunt convins că nu duceţi lipsă!

 Totuşi, ca să închei oprimist acest articol, o să contrazic o vorbă din popor, anume că… “Vecina de lângă casă niciodată nu te lasă”.

     Nu-i adevărat, pe mine mă mai lasă, din când în când…

                                                                                                                                                                                                                Ananie  GAGNIUC

CIULAMA  DE  CIUPERCI

De când nevasta e plecată la Băi…(nu pot specifica localitatea, că urăsc vulgaritatea), iar soacra (faţă de care am acelaşi sentiment) e la ţară să-i facă pomană răposatului (de ce-o fi fost răpus?), am rămas singur şi…ce m-am gândit să fac? Pagubă-n ciuperci! Adică, ciulama de ciuperci. Îmi place la nebunie! Evident, fără să ajung la…nebunie. De altfel, se ştie, toate ciupercile sunt comestibile, doar că unele o singură dată…Ciulama! De mâncat am mâncat, dar de preparat, mai va. N-am mai făcut aşa ceva…

       Îmi trebuia o reţetă, ceva şi…de aici a-nceput tevatura. Deschid laptopul, că atât mă bag în el, încât ar trebui să-mi fac mutaţie acolo! Tastez „ciulama de ciuperci”, dau „search” şi, deodată, îmi apare o reclamă cât toate zilele: „Dero! Detergentul dvs. cel mai cel, mai tare ca Ariel, cinşpe-n unu, super-ultra-extra-multi-lux-forte, 99 % gratis, elimină 99,99 din pete!”

   Măi, zic, asta nu-i ciulamaua mea! Tastez „ciulama” şi iar mă minunez!

Îmi apare într-un colţ să votez cu P.L.M.B.L şi şi-n altul 69 sfaturi pentru mărire de penis!

   Nu, nu se poate! Totuşi, printre j’de mii de grafice, săgeţi, fete care cheamă cu mânuţe la nu-ş ce maşinuţe şi paişpe firme de agenţii turism, zăresc scris ce caut: „ciulama de ciuperci”.

    Dau click şi, ura! Îmi apare un banner mare: „Cum să elimini diareea!” Plus efecte sonore adecvate, ale unei burţi balonate…Câh!

      Tresar, în momentul când sună telefonul. Soaţa, din Băicoi. „Ce faci, iubi? Te uiţi la Playboy? Să nu te-ncurci cu vreo, ştii tu…şi să te alegi cu vreo ciupercă! Jar mănânci!”  

Îi răspund „Mănânci ciuperci!” şi închid telefonul, închid laptopul, închid aragazul, închid uşa şi o iau spre birt.

    Închis şi-acolo!                                                

                                                                              Ananie  GAGNIUC